Trenul a început să fie o variantă atrăgătoare de circulat după sărbători. Nu te uită Dumnezeu în coloana de mașini de pe unde te întorci acasă. Nu te vizitează nici o idee sinucigașă, să depășești cînd nu trebuie și, dacă te-ai lungit cu petrecerea, nu vine polițistul să te pună să sufli în fiolă. Dar cum să iei trenul cînd te duci la rudele de la țară? Cum să nu parchezi în curte, dar la vedere, ori pe marginea șoselei – și mai la vedere - să-ți vadă mașina amicii din sat sau din orășelul de unde ți-ai luat tălpășița la București? Ce haz mai
Trenul a început să fie o variantă atrăgătoare de circulat după sărbători. Nu te uită Dumnezeu în coloana de mașini de pe unde te întorci acasă. Nu te vizitează nici o idee sinucigașă, să depășești cînd nu trebuie și, dacă te-ai lungit cu petrecerea, nu vine polițistul să te pună să sufli în fiolă. Dar cum să iei trenul cînd te duci la rudele de la țară? Cum să nu parchezi în curte, dar la vedere, ori pe marginea șoselei – și mai la vedere - să-ți vadă mașina amicii din sat sau din orășelul de unde ți-ai luat tălpășița la București? Ce haz mai are să te duci la țară, fără această mică bucurie de conducător auto care în Capitală nu atrage atenția decît cerșetorilor de la intersecții și agenților de circulație? Eh, dacă s-ar face niște trenuri de întors acasă, care să aibă la coadă vagoane în care să-ți sui mașina, ar cîștiga și CFR-ul un ban și am reveni în devălmășia Bucureștiului senini și încă aromiți de petrecere.
