Cînd mai ia foc cîte o casă venerabilă din București, dintre tot mai puținele rămase în picioare, primul lucru la care mă gîndesc e că focul a fost pus dinadins. S-a mai întîmplat. Azi dimineață, văd la televizor cum stingeau pompierii o casă cu etaj de pe Smîrdan. Unul dintre acele imobile pe care nu le repară nimeni și pe care le macerează timpul. Dacă se prăbușesc – apare un spațiu construibil în buricul Bucureștiului! Iar dacă nu se prăbușesc, un incendiu bine chibzuit le face numai bune de demolat cu regret. Se pare că incendiul de pe Smîrdan
Cînd mai ia foc cîte o casă venerabilă din București, dintre tot mai puținele rămase în picioare, primul lucru la care mă gîndesc e că focul a fost pus dinadins. S-a mai întîmplat. Azi dimineață, văd la televizor cum stingeau pompierii o casă cu etaj de pe Smîrdan. Unul dintre acele imobile pe care nu le repară nimeni și pe care le macerează timpul. Dacă se prăbușesc – apare un spațiu construibil în buricul Bucureștiului! Iar dacă nu se prăbușesc, un incendiu bine chibzuit le face numai bune de demolat cu regret. Se pare că incendiul de pe Smîrdan e opera unei bătrîne care a uitat o lumînare aprinsă. Nu-mi permit s-o bănuiesc pe biata femeie că a fost plătită să uite lumînarea aprinsă, dar pînă să aflu ce și cum, m-am gîndit că cineva s-a jucat lucrativ cu focul în centrul protejat al orașului.
