Gazeta sporturilor are o idee excelentă. Să reia într-o colecție toate cărțile lui Ioan Chirilă. Cîteva le-am citit în adolescență. O bună parte din ceea ce știu despre începuturile fotbalului în România am descoperit în aceste cărți. Din ele am aflat de Dobay și Bodola, de echipele Ripensia și Unirea Tricolor și am citit ce a făcut România la primul Campionat Mondial de Fotbal, cu antrenamente pe transatlantic. „Nadia” e o carte entuziamantă și azi. Nu știu cît e de bine documentată, dar stă bine pe picioare după peste trei decenii de la apariția ediției întîi
Gazeta sporturilor are o idee excelentă. Să reia într-o colecție toate cărțile lui Ioan Chirilă. Cîteva le-am citit în adolescență. O bună parte din ceea ce știu despre începuturile fotbalului în România am descoperit în aceste cărți. Din ele am aflat de Dobay și Bodola, de echipele Ripensia și Unirea Tricolor și am citit ce a făcut România la primul Campionat Mondial de Fotbal, cu antrenamente pe transatlantic. „Nadia” e o carte entuziamantă și azi. Nu știu cît e de bine documentată, dar stă bine pe picioare după peste trei decenii de la apariția ediției întîi (1977). Totuși cărțile în care Chirilă se simțea cel mai la largul lui sînt cele despre fotbal. Metaforele lui funcționează perfect în „Finala se joacă azi”, cartea care mi-a plăcut cel mai mult și în care prozatorul Ioan Chirilă își merită numele fără nici o îndoială.
