Știți, mă sună mama și ajungem la un moment dat la o discuție din aia imposibilă, într-o fundătură de dialog despre un subiect cu miză zero. Părinți, copii, dragoste, discuții. Bănuiesc că știți nano-impasurile acestea. Și ca să alunge încordarea, mă întreabă de noul prim-sinistru, de guvern, de ce va fi sau ce cred eu că va fi, ce părere am despre Croitorașul cel viteaz și altele. Și îi spun să mă ierte, dar nu am habar, chiar nu am urmărit și nici nu am să urmăresc zilele astea ce se întâmplă în spatele ușilor întredeschise, că am alte trebușoare.
Știți, mă sună mama și ajungem la un moment dat la o discuție din aia imposibilă, într-o fundătură de dialog despre un subiect cu miză zero. Părinți, copii, dragoste, discuții. Bănuiesc că știți nano-impasurile acestea. Și ca să alunge încordarea, mă întreabă de noul prim-sinistru, de guvern, de ce va fi sau ce cred eu că va fi, ce părere am despre Croitorașul cel viteaz și altele. Și îi spun să mă ierte, dar nu am habar, chiar nu am urmărit și nici nu am să urmăresc zilele astea ce se întâmplă în spatele ușilor întredeschise, că am alte trebușoare de făcut (urgente și multe) și că nici nu e atât de interesant încât să îmi rup din timp pentru asta. Sau ăștia, parcă așa i-am spus. Și chiar nu pot să îmi dau cu părerea. Râde și mă alintă. Mai discutăm despre altele (rude, vreme, criză, Herta) și happy end.
Pun jos receptorul, aprind o țigară (știu, directiva Consilliului Europei...) și după ce termin mă așez să mă uit, totuși, ce se întâmplă. Adică la televizor. Poate îi voi putea răspunde data viitoare.
Dau de un soi de rechizitoriu făcut de doi jurnaliști candidatului Mircea Geoană. Pe Pro, parcă. Apoi, zappând, îl văd pe același Geoană în ipostaza de expert în automibile. Tot pe un post din Pache. Și îmi aduc aminte cum se rugau americanii de Elțîn să facă pe dracu în patru ca să câștige prezidențialele. Câte nu e în stare să mimeze un politician ca să ne atrofieze, pentru o duminică, IQ-ul! Sunt prăpăstios, dar încerc să gândesc pozitiv. Așa că mă mai uit puțin la știri și dezbateri pe la posturile concurente. Mă lecuiesc repede, domnule Gâdea. Chiar nu pot. Aceleași fețe, aceleași fițe. De fapt, care sunt problemele de fond ale țării? Premierul de carton? Ruleta Băsească? Muzele politice Geoană, Gigi, Crin, Oprescu&others? Variațiunile pe aceeași temă? Niet!
Comit exercițiul de infidelitate media și mă așez la computer. Interviu cu Băsescu pe Hotnews. Frumos, interesant (de ce țin morțiș unii să își dea cu cărămida în piept când prind câte un interviu ca acesta? bașca, în campanie electorală! ce, nu știu cititorii lor că e treabă valoroasă?). Gata, termin ciorba neagră și caut ceva mai comestibil. Găsesc, într-un final, desertul.
Se fac tot felul de contorizări care ne arată în timp real (eventual la finalul unui articol sau după o postare related) câți copii se nasc sau mor în momentul respectiv, câți litri de apă se scurg aiurea pe apa Sâmbetei, câte infarcturi sau avorturi ne copleșesc, câte tone de CO mai poluează aerul, câte mașini se cumpără în draci și alte date punătoare pe gânduri. Un fel de trailere ale Apocalipsei.
Am dat și eu de un contor din acesta. Ce face el? Ne spune cum stau treburile cu media socială: câte bloguri noi create apar, cum își îngroașă Facebook rândurile, câte clipuri sunt vizionate pe YouTube, cât se mai ciripește pe Twitter, dowloadări, sms-uri, plăți, căutări pe Second God, pardon, Google ș.a.m.d. Toate astea chiar în clipa în care vă scriu. Sau în ziua care tocmai s-a încheiat, sau în ultima săptămână, în ultima lună, în ultimul an.
Cum a creat mașinăria asta electronică Gary Hyes, aflați de pe blogul lui.
Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News
