O goană cuminte printre îmbinările lui luni cu marți. Doar gândurile depășesc viteza legală, își sar rândul, se ciocnesc, se șicanează, sar la bătaie în traficul aglomerat în care stresul claxonează strident. V-ați dat seama, sunt obosit, e o săptămână grea, și e abia începutul. Din șoseaua udă ies aburi, răsar și doi iepuri nătângi ca noaptea pe care o străbat. Frânez, unul a zbughit-o în șanț, celălalt e nehotărât, fandează spre stânga, apoi se răsucește și o apucă pe urmele tovarăsului. Un trosnet surd, ca de vreasc rupt sub picior. Mașina s-a oprit
O goană cuminte printre îmbinările lui luni cu marți. Doar gândurile depășesc viteza legală, își sar rândul, se ciocnesc, se șicanează, sar la bătaie în traficul aglomerat în care stresul claxonează strident. V-ați dat seama, sunt obosit, e o săptămână grea, și e abia începutul. Din șoseaua udă ies aburi, răsar și doi iepuri nătângi ca noaptea pe care o străbat. Frânez, unul a zbughit-o în șanț, celălalt e nehotărât, fandează spre stânga, apoi se răsucește și o apucă pe urmele tovarăsului. Un trosnet surd, ca de vreasc rupt sub picior. Mașina s-a oprit de acum. Stomacul se revoltă nedumerit. Într-un târziu, cobor. Urechiatul zace ghemuit pe mijlocul șoselei, la mulți metri în spate. Sentimente amestecate. Îmi simt buzele gâdilate de un zâmbet ciudat de satisfacție, trecător numai, pentru că stomacul a subscris la anarhism între timp. Îl ridic de urechile uriașe, e cald, e greu, nici un fir de sânge nu se scurge din trupul blănosului. L-am ucis. Și încă îmi pare rău.
