Licitaţii pe invers la Agenţiile cu salarii neruşinate

Nu cred în finanţiştii cu apucături de haiduci, care iau, adică, de la unii ca să dea altora. Dar din salariile de pe la agenţiile nostre de tot felul, nutrite dincolo de limita neruşinării cu bani de la buget, sigur s-ar  putea lua cîte ceva, în aşa fel încît pensiile sau ajutoarele sociale autohtone care par nişte sinistre bătăi de joc să ajungă la linia supravieţuirii. Există, am văzut, în România nişte pensii care te fac să cazi din picioare – un ştiu ce fost şef de puşcărie are de pildă vreo 220 de milioane de lei vechi pe lună. Unde o fi cotizat ăla,  de s-a văzut cu atîţia bani după retragerea din funcţie? În privinţa bugetarilor de la agenţii, aştia bat la venituri întreprinzători de succes care muncesc 14-16 ore pe zi. Şi se spune că li se dau banii ăştia ca să facă performanţă. De ce nu se organizează nişte licitaţii pe invers, la care să fie aleşi candidaţii care se mulţumesc cu salarii mai de bun simţ, la aceleaşi criterii de performanţă?