...limba care ne vorbeste

...a durat mai bine de o jumatate de secol dar, in cele din urma, stiinta a ajuns din urma filosofia:). Heidegger sau Mircea Vulcanescu - care, fiecare in felul sau, au insistat ca limba modeleaza felul in care gandim, percepem si chiar "traim" lumea - au fost razbunati de studiile unei profesoare de la Stanford University, Lera Boroditsky. In "Dimensiunea romaneasca a existentei", bunaoara, Vulcanescu vorbea despre importanta genurilor intr-o limba: de ce "paine" e la feminin in romaneste si la masculin in franceza? De ce in unele limbi "moarte" e la feminin, in altele la masculin? De ce "pod" e feminin in germana (Brucke) si masculin in franceza (pont)? S.a.m.d. Nu voi intra acum in detaliile experimentelor de la Stanford. Toate, insa, demonstreaza acelasi lucru: nu doar felul in care gandim ci si perceptiile noastre sunt influentate de limba. Rusii, de exemplu, care au doua cuvinte diferite pentru albastru deschis sau inchis ("goluboy" si respectiv "sinly") recunosc mai usor culorile, aborigenii din australia care in loc de "stanga" si "dreapta" folosesc un soi d epuncte cardinale ("iei drumul din nordvest", sa zicem) se orienteaza mai usor nu doar in mijlocul naturii ci si daca sunt dusi in marile orase, etc. Ma gandesc, insa, ca experimentul poate fi impins si mai departe: daca limba il vorbeste pe om, ce se intampla cu omul in momentul in care limba saraceste intr-un ritm din ce in ce mai ametitor, iar bagajul de cuvinte al unui om se reduce la nivelul unui manelist? Intreb, nu dau cu parul.