Azi a fost lansată la Paris varianta restilizată a Loganului breack. Nu-mi doresc o asemenea mașină. Nu mi-am dorit nici Loganul berlină, cînd a apărut. Mi s-a părut că arată ca o țață grasă care s-a coafat și și-a pus și o roche strîmtă, încît să i se vadă și mai rău fundul cît toate zilele. Și nu-mi țin gura. Îi spun doamnei mele ce impresie am despre noua Dacie. Trece vreo jumătate de an și începem să discutăm despre înlocuirea Supernovei noastre care pe mine începuse să mă calce pe nervi. O mașină la mîna a doua nu voiam. Si încep să mă uit mai cu
Azi a fost lansată la Paris varianta restilizată a Loganului breack. Nu-mi doresc o asemenea mașină. Nu mi-am dorit nici Loganul berlină, cînd a apărut. Mi s-a părut că arată ca o țață grasă care s-a coafat și și-a pus și o roche strîmtă, încît să i se vadă și mai rău fundul cît toate zilele. Și nu-mi țin gura. Îi spun doamnei mele ce impresie am despre noua Dacie. Trece vreo jumătate de an și începem să discutăm despre înlocuirea Supernovei noastre care pe mine începuse să mă calce pe nervi. O mașină la mîna a doua nu voiam. Si încep să mă uit mai cu atenție la țața cea grasă. Parcă nu mai avea fundul chiar atît de mare, încît crăpa rochia pe ea și nici permanentul cîrlionților pentru cumetrie. Mai trec vreo cîteva luni și ne hotărîm. O vindem pe Marigeta și luăm un Logan albastru-marin. Cînd o ia la drum soția mea – volan cu servo-comandă, aer condiționat care mergea, plu caroseria fără imperfecțiunile Supernovei, în care ne intra apa – se declară mulțumită. Mai trec vreo cîteva luni și într-o ședință de redacție, cînd vorbim despre subiectul Logan, o colegă izbucnește „Logan? Mașină de țăran!” Din locul meu îi spun un „Mersi!” apăsat și îmi stăpînesc rîsul. Colega mea se corectează – nu voia să mă atingă în orgoliul meu de proprietar accidental de Logan. Accidental, neaccidental, cînd mergem la piață soția mea parchează lîngă Loganurile unor țărani care vin să-și vîndă marfa la București. Ce să zic – eu am cumpărat Loganul ca să-mi încapă lansetele în portbagaj, domnii țărani ca să le încapă lăzile cu roșii, cu mere și cu etc și acolo și în locul banchetelor din spate, dacă au berline. Cu breack-urile e mai simplu. In astea încape și un elefant, dacă-l împingi nițel. Pe autostradă, șoferii mașinii naționale, nu trec de 140 la oră fiindcă începe să le tremure volanul în mînă, dar în București cine te clacsonează să te dai la o parte mai abitir decît cetățenii cu „mașini de mașini”? Patrioții de toate vîrstele, cu Loganurile lor ca niște țațe isterizate că întîrzie la petrecere.
PS Soția mea nu mai vrea să audă de Logan ca următoare mașină a familiei noastre. E la a treia Dacie, după 1990. Si spre deosebire de alte firme, Dacia-Renault nu-i oferă nici un discount de fidelitate.
