Te duci ca ministru al Culturii, într-o joi, la un seminar cu oameni subțiri, să arunci lumină asupra doctrinei dreptei populare în România. Nici n-aprinzi bine farurile și cînd să pornești pe cărarea doctrinară a dreptei populare, tragi frîna și parchezi în niscai considerații despre Băsescu, despre dreapta din el și despre înaintașii săi politici. Din vorbă în vorbă, descoperi ce noroc pe capul PDL-ului să fi avut în frunte un om ca Băsescu, să-l aducă la putere cu charisma lui. Curată pleașcă! Am văzut în ziare cîteva comentarii despre intervenția doctrinar-hagiografică
Te duci ca ministru al Culturii, într-o joi, la un seminar cu oameni subțiri, să arunci lumină asupra doctrinei dreptei populare în România. Nici n-aprinzi bine farurile și cînd să pornești pe cărarea doctrinară a dreptei populare, tragi frîna și parchezi în niscai considerații despre Băsescu, despre dreapta din el și despre înaintașii săi politici. Din vorbă în vorbă, descoperi ce noroc pe capul PDL-ului să fi avut în frunte un om ca Băsescu, să-l aducă la putere cu charisma lui. Curată pleașcă! Am văzut în ziare cîteva comentarii despre intervenția doctrinar-hagiografică a ministrului Paleologu. Răuvoitorii s-au grăbit să-l acuze de lingușeală, scoțîndu-i pe nas „pleașca”, „eroul dreptei” care a devenit Băsescu, apelul său către popor de factură bonapartistă și gaullista sa atitudine împotriva dominației partidelor. Mai citind diverse alte declarații ale ministrului Culturii, cred că entuziasmul său față de Băsescu n-a fost nici jucat, nici de circumstanță. Pur și simplu dl Paleologu pare să aibă o relație proastă cu propria sa spontaneitate, încît nu i-ar strica dacă un timp n-ar mai deschide cutia cu elogii decît acasă. Pînă învață s-o închidă la timp.
