Mai avem o victimă perfectă: Duda

Cînd am văzut vestea oficială a retragerii lui Radu Duda pe Newsin, zvon care tot circula de ceva timp neconfirmat, nu mi-a venit în cap decît o lungă istorie de victimizări a la Constantinescu. Poate că Radu Duda crede că în felul acesta a făcut o probă de nobleţe prin retragere din mocirlă. de fapt, nu a făcut altceva decît să reconfirme o anemie de-a dreptul bolnăvicoase a tot ce înseamnă Casa regală. S-a luptat fără să lupte. Nu aşteptam înjurături sau aşa ceva din partea lui Duda. Ci, mai ales, un discurs alternativ, o temă cum o fi fost ea pe care s-o expună clar, răspicat. Dar omul a rămas prins în logica emfazei care face insuportabil discursul aristocrat în Romania. Probabil, va urma un şir de victimizări, lamentaţii despre jegul politic care l-a exclus pe Duda. Îl asigur că prin tot micul circ în care a intrat anul acesta a fost complice prin renunţare şi completă lipsă de forţă. prea multă lume pretins "prea fină pentru lumea politică de aici" s-a ţinut intelectual cu mîinile de nas şi a renunţat cînd au venit vremuri grele, de luptă. Mă rog, sper să nu aud prea des că bunacreştere a lui Duda a fost răpusă de politicienii romani fără scrupule. Pentru că ar fi încă o victimizare sclifosită a unui tip pur şi simplu slab.