Mihnea Maruta. Athos

Mihnea, da tot jurnalul pe blog, te rog!
Un mic fragment, mai jos:

Azi-noapte, la slujbă, a fost mai frumos decât ieri. Mă cutremură imaginea unui călugăr simplu, care în timpul zilei se ocupă de treburi gospodărești (avea să mă pună la tocat pesmet) și care a stat vreo două ore nemișcat, în genunchi, cu fața îngropată în bezna scaunului său din strană. Rugându-se. Asta după ce, înainte, timp de o oră, la lumina mică a unei lumânărele, îi pomenise pe toți cei trecuți în niște foicele de aceeași dimensiune, un sfert de pagină A4. Am tras cu ochiul, nu m-am putut abține – avea zeci de pomelnice, fiecare cu data scrisă deasupra șiragului de nume, vii și adormiți.
Departe, în țară sau unde-or fi trăind, acei oameni nu știu, nici nu bănuiesc, habar n-au sau au uitat complet că cineva se roagă în fiecare noapte pentru ei și pentru morții lor.
Nu știm nimic.