Mostenirea lui Iosif Sava: canonul emotional intelectual

Sunt zile de comemorari pentru Iosif Sava. Dar eu nu vreau decit sa amestec o amintire din copilarie cu o concluzie despre cum s-a alcatuit canonul public-intelectual pe la noi. Cine nu venea la Sava nu exista sau aproape nu exista. Televiziunea era unica, audientele enorme. Stilul regretatutului Sava era unul de flatare continua amestecata cu unele sageti atunci cind era vorba de vreun Paunescu. Cind se pornea sa ridice in slavi, nimeni nu se pricepea atit de bine. Mitificarea in viata a unor intelectuali ai vremii s-a desavirsit prin TVR. Cealalta mare mitificare a venit din zona revolutie-politica-publicistica. Dar numai Iosif Sava te putea adauga cu adevarat in Pantheon. Era unul din zeii emfazei intelectuale romanesti de dupa 89. Si mai toti cei invitati erau respectau tiparul maximei exaltari estizante. Ma uitam fascinat - cit ma tinea rabdarea copilariei sau adolescentei - pentru ca asa scortosenie mai puteam vedea doar in filmele "de epoca". Imi placeau patetismele, emfaza exhibate in salonul lui Sava - poate tocmai de aceea mi le reneg acum. Genul acesta de promovare entuziasta ia poate ochii copiilor sau neofitilor, dar doar pentru un timp (cel putin in cazul meu)... Era o simpla observatie, sper sa nu fiu acuma luat drept profanator al memoriei lui Iosif Sava. Pina la urma  invitatii sai au ramas clar stampilati de mase drept elita si toti am fost mai apoi foarte linistiti.

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca