Am primit azi, să-i dau bun de tipar, un roman pe care l-am început cu o povestire pe care am publicat-o în rubrica mea „ La microscop” din România literară. Povestire pornea de la niște poze făcute de bunicul meu, în anii treizeci, notabilităților din Slobozia, pentru a ilustra o istorie a comunei. Istoria n-a apărut, așa că m-aș fi putut opri la acea povestire care își ajungea. Dar la o zi după aceea am mai visat două, atît de amănunțite, încît doar le-am transcris. Le-am publicat și pe ele în locul obișnuitului comentariu, la zi, din România literară. După ele,
Am primit azi, să-i dau bun de tipar, un roman pe care l-am început cu o povestire pe care am publicat-o în rubrica mea „ La microscop” din România literară. Povestire pornea de la niște poze făcute de bunicul meu, în anii treizeci, notabilităților din Slobozia, pentru a ilustra o istorie a comunei. Istoria n-a apărut, așa că m-aș fi putut opri la acea povestire care își ajungea. Dar la o zi după aceea am mai visat două, atît de amănunțite, încît doar le-am transcris. Le-am publicat și pe ele în locul obișnuitului comentariu, la zi, din România literară. După ele, toate celelalte povestiri, care au început cu avatarurile dlui Ștefan Theodorescu, cel care din brutar și fotograf la Slobozia și la tîrgurile și bîlciurile din jur a ajuns cîrciumar la Medgidia, unde a făcut avere și a devenit cetățean de vază al orașului, s-au chemat una pe alta. Primul cititor al acestor povestiri a fost prietenul meu Cristian Pătrășconiu, care mă stîrnea după fiecare în parte – Și ce urmează? Așa că în loc să mă întorc la „Microscopul” la zi am continuat să scriu un microscop „retro”. La România literară am avut un susținător statornic, pe Gabriel Dimisianu. Pe măsură ce apăreau aceste povestiri am primit telefoane și mesaje pe mail, unele de la descendenții personajelor din aceste povestiri, pe care le-am luat drept mesaje personale și le-am șters periodic, deși ar fi trebuit ca din ele să fac o addenda și, pe alocuri, o corigenda acestei cărți. Acum, cînd m-am trezit cu cartea pentru BT simt nevoia să le mulțumesc celor de mai sus, dar mai ales Virginiei și lui Ștefan Theodorescu pentru că mi-au povestit-o, în copilărie, cînd îi întrebam „Cine e ăsta?”
