Narcomelodiile şi interlopomelodiile. Altul care a făcut 50. Obama

Citeva chestii fără mare legătură, aşa, într-o doară:

• Citez din Adevarul: Să fie visu’ realitate Când îl văd pe Caiac în coşciug Zbier la cer şi-ncep să plâng Încep să plâng şi zbier la cer, Să vorbesc cu Cel din cer Să vorbesc cu Dumnezeu Să spună cu ce-a greşit Greşeala să i-o găsească Şi apoi să-l pedepsească.

Este melodia dedicată la înmormîntarea lui Caiac de Florin Salam. A ascultat-o toată lumea interlopă în frunte cu Nicu Gheară. Versurile mi-au adus aminte că există fenomenul "narcomelodiilor" în America centrală, acolo unde marii moguli ai cocainei comandă unor menestrei de top melodii care să le ducă faima: un soi de necrolog din timpul vieţii. Interlopii au showbizul lor, e industria cu cel mai mare succes în Romania. E încă rudimentară, dar o să fie hip-hop curat în cîţiva ani.

• Toată lumea vorbeşte despre cei 50 de ani ai Madonnei şi ai lui Michael Jackson. Personal, anul ăsta l-am sărbătorit pe Prince, care face aceeaşi vîrstă şi care a produs o revoluţie subtilă, dar decisivă, în lumea rnb-funk-hiphop. V-aş da un link catre Sign o the times, dar omul a imbatrinit si a ordonat stergerea tuturor melodiilor de pe youtube. 50 de ani, deh.

• Obama pare deja marcă de răcoritoare. Un preşedinte care va sta cu degetul pe butonul roşu ar trebui ales cu examene de toate felurile, cel popular fiind doar unul dintre ele. Nu cu un show de nivel continental. Te uiţi la McCain şi te întorci repede înapoi la Obama, un soi de majoretă cu voce cavernoasă şi-ţi spui că măcar ăsta din urmă e amuzant.

Who cares. E weekend.

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca