I-am luat un interviu acum citeva zile,după ce cartea lui „Ultimii șapte ani de-acasă” a fost premiată de revista „Observator Cultural” pentru proză de non-ficțiune. O parte din acest interviu apare pe site-ul Cotidianului, iar in întregime pe www.clubliteratura.ro. Am vorbit pe e-mail despre cartea lui și despre cărțile altora. Despre Paul Goma, despre mărturisirile tîrzii ale lui Gunter Grass și despre boierul Stolnici.
NC e enervant de modest: dacă îl lauzi parează cu autoironii sau începe să se uite în jur, după cineva cu același nume. E un tip retras. Fumează
I-am luat un interviu acum citeva zile,după ce cartea lui „Ultimii șapte ani de-acasă” a fost premiată de revista „Observator Cultural” pentru proză de non-ficțiune. O parte din acest interviu apare pe site-ul Cotidianului, iar in întregime pe www.clubliteratura.ro. Am vorbit pe e-mail despre cartea lui și despre cărțile altora. Despre Paul Goma, despre mărturisirile tîrzii ale lui Gunter Grass și despre boierul Stolnici.
NC e enervant de modest: dacă îl lauzi parează cu autoironii sau începe să se uite în jur, după cineva cu același nume. E un tip retras. Fumează mult și citește cu pasiune. Vine în țară la tîrgurile de carte. Trece pe la toate standurile, se uită și cumpără. Dacă nu vrei să ratezi vreo carte care merită cheltuiala îl întrebi pe el ce și-a luat. Iar dacă vrei să înveți arta de povestitor de cărți îl citești pe NC Munteanu.
În primul an al întoarcerii lui în România voia să deschidă o editură.Dar înainte de asta a băgat bani în Radio Total. A pierdut suficient de mult, încît să renunțe la proiectul cu editura. Ori poate afacerea de la Total l-a lecuit de combinații cu românii din țară.
NC Munteanu avea toate datele pentru a face o editură care să conteze. Nume, siguranța gustului literar și un nas cu care știa (știe) să adulmece o carte de succes.
În primii ani din cei cît a stat în România, după Revoluție, a greșit cu Petre Roman, băgîndu-se într-o combinație politică, pentru el necîștigătoare, cu PD-ul – el onest de centru stînga, iar PD-ul folosindu-se de modestia lui pentru a-l tot coborî pe listă pîna la locurile fără șanse de intrare în parlament și a mai greșit cu Nistorescu, la Total.
Din proiectele lui de editor, NC Munteanu a rămas cu pasiunea cititului. Iar ca autor își dă singur, și cu sete, peste picioare. Tot ceea ce mai vrea e să-și afle dosarul. Cu toți cei care l-au urmărit, cu toți cei care i-au transmis amenințări înainte de 1989 cînd era „al dvs Neculai Constantin Munteanu” și, poate că nu în ultimul rînd, cu toți cei care i-au înșelat încrederea, ca agenți ai Securității.
