Ștefan Agopian publică un serial despre Nichita Stănescu în „Academia Cațavencu”. Ideea i-a venit de la un articol al poetei Elena Vlădăreanu. Concitadina mea a scris undeva că versurile lui Nichita Stănescu ar fi greu de priceput deoarece erau scrise la băutură și deci atinse de confuzie bahică. Citește Agopian articolul și se face foc. O atacă pe poetă la capacitatea de înțelegere și îi dă exemple de poeți iluștri care foloseau alcoolul ca stimulent. În numărul următor din „Cațavencu” începe serialul despre Nichita, așa cum l-a cunoscut el. Mă așteptam
Ștefan Agopian publică un serial despre Nichita Stănescu în „Academia Cațavencu”. Ideea i-a venit de la un articol al poetei Elena Vlădăreanu. Concitadina mea a scris undeva că versurile lui Nichita Stănescu ar fi greu de priceput deoarece erau scrise la băutură și deci atinse de confuzie bahică. Citește Agopian articolul și se face foc. O atacă pe poetă la capacitatea de înțelegere și îi dă exemple de poeți iluștri care foloseau alcoolul ca stimulent. În numărul următor din „Cațavencu” începe serialul despre Nichita, așa cum l-a cunoscut el. Mă așteptam ca serialul să se încheie după trei, patru episoade. Agopian a ajuns la cea de-a noua secvență și pare departe de final. Asta ar fi problema lui. A mea e că am început să aștept continuarea
Pentru cei care n-au citit serialul – 1. Nu e o biografie Nichita Stănescu. 2. Nimic encomiastic în amintirile lui Agopian despre marele său prieten. Dar nici minimalizator, ca să se dea în stambă. Se simte că Agop l-a iubit și continuă să-l iubească pe Nichita Stănescu, dar fără să-i uite slăbiciunile sau oportunismele. Nervul de prozator îl ajută pe Agopian să nu scrie încleiat în mierea admirației și să facă din Nichita un personaj de roman foileton. Simți că va mai urma ceva, dar nu știi ce. În episodul din această săptămînă, Agopian povestește, cu umor, cum a căzut Nichita Stănescu în genunchi, în public, în fața lui Geo Bogza și i-a pupat mîna. De ce?! Cu ani în urmă, în rol de maestru de ceremonii, Bogza îl obligase pe tînărul Nichita să-i pupe mîna lui Arghezi, tot în public. Poetul n-a uitat și-i aplică lui Geo Bogza același ceremonial, decodează Agopian gestul lui Nichita care a fost întors atunci pe toate fețele în lumea literară.
Am uitat să spun, pentru umorul momentului, că obiceiul căzutului în genunchi îl avea, de la înălțimea lui, Geo Bogza însuși.
