România· 2 min citire

O jumătate de oră cu Orhan Pamuk

Vox Publica
Scris de Vox Publica Publicat: 24 apr. 2008, 19:42

I-am luat azi un interviu lui Orhan Pamuk. Ieri nu s-a putut: nu eram programat. A trebuit să recurg la pile. Pamuk a făcut o fereastră de jumătate de oră în programul lui altfel bătut în cuie. Am vorbit în cafeneaua hotelului Ramada. Între noi reportofonul. Stresat să n-am ghinion cu înregistrarea. Pamuk, îndatoritor, fără aerul că e supus unei corvezi suplimentare, după ziua încărcată de ieri și ceea ce îl mai așteaptă azi. Zîmbește reținut. Umor fin. Ii place să rîdă. Are bodyguarzi de cînd s-a descoperit că un grup extremist vrea să-l asasineze. Nu pare

I-am luat azi un interviu lui Orhan Pamuk. Ieri nu s-a putut: nu eram programat. A trebuit să recurg la pile. Pamuk a făcut o fereastră de jumătate de oră în programul lui altfel bătut în cuie. Am vorbit în cafeneaua hotelului Ramada. Între noi reportofonul. Stresat să n-am ghinion cu înregistrarea. Pamuk, îndatoritor, fără aerul că e supus unei corvezi suplimentare, după ziua încărcată de ieri și ceea ce îl mai așteaptă azi. Zîmbește reținut. Umor fin. Ii place să rîdă. Are bodyguarzi de cînd s-a descoperit că un grup extremist vrea să-l asasineze. Nu pare să-i fie teamă, dar nici nu bravează. Imi spune că s-a împrietenit cu bodyguarzii săi. Nu-l întreb nimic din ceea aș fi curios eu să aflu de la Orkan Pamuk. Ca să nu pierdem vremea m-am dus cu întrebările scrise de-acasă. E prieten cu Norman Manea, care i-a propus să vină în vizită în România. Așa că într-un fel  lui îi datorez că am putut să-i iau lui Pamuk acest interviu. După ce am terminat de înregistrat l-am întrebat pe Pamuk care a fost cea mai stupidă întrebare care i s-a pus vreodată. „Nu-ți imaginezi cît de multe pot fi. Dar mai degrabă o întrebare stupidă decît una grosolană. Grosolăniile le suport mai greu.” Am regretat că nu știu turcește. Conversația noastră ar fi fost cu siguranță mai nuanțată și poate că Pamuk ar fi vorbit mai lejer despre sine însuși. M-am întors apoi cît am putut de repede în redacție. Colegele mele de la Cultură au lucrat la șase mîini ca să transcrie interviul – dacă aș fi făcut-o eu, nu cred că m-aș fi descurcat. Le mulțumesc Alexandrei Olivotto, Andrei Matzal și Alinei Purcaru pentru rapiditatea devotată cu care au scos interviul de pe reportofon și pentru textul bio-bibliografic despre Orhan Pamuk.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News

Mai multe știri din România