O mărturie istorică de la Europa Liberă despre Ceaușescu și România post Cernobîl

Postez in reluare un text despre pshihoza din România de dupa catastrofa de la Cernobil. Mi se pare un document care nu merita sa se piarda. Cu multumiri lui Nae, cel care l-a postat.

Nae:
"In vara anului cu Cernobîl la Europa libera a ajuns o misivă scrisa de un nelinistit din țară. A fost transmisa integral. Doua fragmente mai mari pentru ce care n-au trăit acele vremuri sau le-au trăit, dar vor sa-și amintească…
17 iulie 1986
Domnule X.Y.Z.,
noi, în România avem foarte puține vești despre nenorocirea de la Cernobîl și despre urmările ei pentru noi, cei care trăim în orașele și satele din Moldova, Dobrogea și alte regiuni ale țării. Ce se întîmplă la ruși îi privește, dar ce se petrece la noi de pe urma acelei catastrofe ne privește. Citim în ziare ce județe și-au îndeplinit planul la secerat grîul, ce întreprinderi și-au depășit planificarea producției pe fiecare trimestru, cine și ce telegrame i-a mai trimis lui Ceuașescu și poporul, dar ce se întîmplă cu viața noastră și a copiilor noștri nu avem de unde să aflăm. Viața noastră nu contează. E cantitate neglijabilă. Mai citim pe placarde ca cine o sa aibă păduri o să aibă aur în viitor, prin secuime scrie că nimic pe lume nu-i mai dulce ca pămîntul pe care te-ai născut, ba chiar ca tot aurul din lume nu contează în comparație cu același pămînt. Dar dacă pămîntul ăsta este infectat, dacă pădurile sînt atinse de radiații, apele noastre văzute și nevăzute din care bem și-n care ne scăldăm conțin în ele primejdia morții nu ni se spune. Dacă ceea ce culegem acum de pe cîmpiii și din grădini poate fi mîncat sau nu iarăși nu ni se spune. După ce să ne orientăm? După soare și lună? Nici pe la dumneavoastră nu se prea aude nimic cu nenorocirea nucleară de la ruși. Nu știți ori nu vreți să băgați spaima în noi? Cum e?
Uitați ce facem noi, că aparate tehnice să măsurăm radioactivitatea nu avem: noi îl urmărim pe dl. Ceaușescu și bănuim că acolo unde se duce dînsul putem merge și noi. Pentru mulți compatrioți, două sau trei săpatamîni la mare reprezintă un proiect pregătit vreme de un an de zile și care nu întotdeauna se și îndeplinește. De multe ori ești tăiat de pe lista sindicală în ultima clipă. Alteori, dacă ai ajuns, te dau afară hotelierii pe motiv ca le-au sosit turiști străini care plătesc în valuta, nu în lei-tramvai. Dar acum a intervenit și chestia cu Cernobîlul. Cîteva ape rusești și românești, cum ar fi după mine Nistrul, se varsă în Marea Neagră, care se zice că ar fi fost infestată și că s-au văzut chiar pești morți la mal ca în filmul acela care a rulat și la noi, „Ziua în care vor ieși peștii”, pentru a vedea și noi cu ce se joacă ei, capitaliștii. Dar cu ce se joacă ei, comuniștii, nu ni se arată. In fine, noi ce-am făcut anul acesta: am așteptat să vedem dacă Ceaușescu se duce sau nu se duce la mare, unde obișnuiște, ca orice șef ivit din popor, să-și instaleze capitala de vară cam o lună și jumătate, după care, ca orice om al muncii responsabil cu sănătatea sa, trece în capitala de la munte, Predeal sau Sinaia.(̷ ;) Ei, iată, Ceuașescu a cam întîrziat anul ăsta să se ducă la mare. O rudă ce lucrează la spațiile verzi de la Neptun, unde Ceușescu are una din căsuțele sale de refugiu, mi-a scris că s-au efectuat săpături de peste doi metri în toată curticica locuinței poporului folosită de el în mod vremelnic și în numele nostru, al tutulora, că plaja sa personală a fost întoarsă cu fundul în sus, așa ca iradiațiile să nu se mai poată atinge de pielea dumnealui și a familiei sale. Și dînsul a apărut. Ba, ca niciodată, tovarășa sa de viață și-a adus și mama, o bătrînă foarte zglobie care ne umple de griji cu vitalitatea sa nonagenară.
Acum, care-i baiul nostru? Dacă el a venit înseamnă ca nu mai este nici un pericol? Dacă s-a săpat în curtea lui și dincolo, la noi, nu s-a săpat, noi mai sîntem în pericol sau nu? Dar dacă el a venit numai din patriotism ca să nu dăuneze planului financiar al ONT-ului și să nu strice nouă vacanța așteptată de un an, chiar cu riscul de a fi iradiat de la doi metri în sus? Cine poate ști? Ruda mea, argatul de la spații verzi, l-a văzut de cîteva ori. Zice că-i tare trist. Nu se mai dezbracă, ci stă ore în șir pe balconul căsuței sale turistice și privește îngîndurat marea. Tot ruda mea, cam trăgătoare cu urechea, i-a auzit pe niște domni de la vila alăturată, care, zice dînsul, sînt scriitori, că Ceuașescu „trăiește tragedia însingurării istorice a tiranilor” (̷ ;)"

PS Tocmai pentru ca am recurs la acest artificiu ca sa va ofer un text exceptional care ar fi putut trece neobservat din cauza defectiunilor tehnice, continuu sa cred ca din respect pentru dvs acest blog ori functioneaza non stop, ori mai bine renunt la el.