De câteva zile sunt obligat să stau cu căștile pe urechi din cauza lui Cristi Pătrășconiu. M-a auzit vorbind despre o operație pentru aducerea septului pe calea cea bună și de atunci nu se mai satură să-mi descrie zgomotul frezei sau durerea atroce pe care o simți când sunt scoase feșele, cu o acuratețe ce-l recomandă drept scenarist pentru următorul Saw. Dat fiind că birourile noastre sunt mult prea aproape, singura scăpare sunt căștile și muzica dată cât mai tare. Iar asta, după cum se poate citi pe <strong>cotidianul.ro</strong>, poate să cauzeze. Aștept sprijin sau
De câteva zile sunt obligat să stau cu căștile pe urechi din cauza lui Cristi Pătrășconiu. M-a auzit vorbind despre o operație pentru aducerea septului pe calea cea bună și de atunci nu se mai satură să-mi descrie zgomotul frezei sau durerea atroce pe care o simți când sunt scoase feșele, cu o acuratețe ce-l recomandă drept scenarist pentru următorul Saw. Dat fiind că birourile noastre sunt mult prea aproape, singura scăpare sunt căștile și muzica dată cât mai tare. Iar asta, după cum se poate citi pe cotidianul.ro, poate să cauzeze. Aștept sprijin sau despăgubiri din partea conducerii :-) .
Mă rog, acesta a fost pretextul pentru piesa pe care voiam să o împart cu voi. Astăzi, ceva de la unul dintre părinții bossa novei, Antonio Carlos Jobim. L-a descoperit pe Jobim acum vreo șapte-opt ani, la recomandarea furmizorului meu de cd-uri pirat (nu mă judecați, acum nu mai cumpăr decât muzică cu licență, ceea ce v-aș ruga să faceți și voi). El mi l-a recomandat, probabil, pentru că nu-l vindea, eu l-am cumpărat pentru că oricum nu conta dacă mai adăugam o ciudățenie în colecție. Deși a trecut atâta vreme de când o ascult, melodia asta încă are darul să mă calmeze.
WES MONTGOMERY-INSESATEZ
