Petru şi Pavel la feminin

Am cunoscut o Petra – şi am întrebat-o dacă nu e un pseudonim, nu era – dar cu un feminin de la Pavel nu m-am întîlnit, la noi cel puţin. Pe romîneşte îmi place mai mult Petre decît Petru, dar dacă – la o adică – n-am încotro fiindcă Petru sună mai interesant decît Petre, las de la mine. Cu Pavel în schimb nu te poţi aştepta că ar putea fi deformat decît cel mult ca diminutiv – Pavelică, eventual Lică. Iari am primit un mesaj statistic din partea Ministerului de Interne, cu cîţi Petru şi Pavel sînt în România. Cît pe-aci să pun mîna pe telefon de la serviciu şi să-l felicit pe băiatul meu cel mare. Dar dacă dimineaţă cînd am plecat de-acasă, doamna mea nu mi-a spus nimic m-am abţinut. Le întreb totuşi pe colegele de serviciu cînd e ziua cu pricina. Unele nu ştiau, altele nu erau sigure. Cînd să intru pe internet, îmi spune una dintre ele că e mîine, adică azi. La mulţi ani, Petra! La mulţi ani, Petre şi Petru. La mulţi ani, Pavel!