Plesu despre criza spiritului critic si despre Traian Basescu

Când am plecat de la Cotroceni, am avut argumentele mele. Aveam probleme de sănătate, dar le aveam și pentru că între mine și șeful meu existau oarecari „nepotriviri de caracter”. Pe cele mai multe le-am semnalat, ulterior, în presă, ceea ce nu m-a scutit să rămân în continuare, pentru unii, un „intelectual al lui Băsescu”. Fapt este că aveam o sumedenie de obiecțiuni la stilul președintelui. Îi apreciam inteligența nativă, dexteritatea politică și o anumită – fie și capricioasă – convivialitate.
Nu-i puneam la îndoială bunele intenții, dar mă deranjau reacțiile lui umorale, o anumită voluptate a conflictului, precum și alternanța de emotivitate lăcrămoasă și brutalitate cazonă în care se complăcea adesea. Știam că nu condamnase comunismul din toată inima, regretam inapetența lui pentru politica externă, și eram alergic la căutătura lui oblică din momentele de iritare. Că era un om necultivat nu mă indispunea prea tare.

In Adevarul de ieri - editorialul integral!
PS. Catalin Avramescu revine in forta pe blog!