România· 4 min citire

Poveste de Crăciun: prețul corect

Vox Publica
Scris de Vox Publica Publicat: 24 dec. 2007, 19:42

Mă feresc de înghesuiala magazinelor, în ajunul Crăciunului și în general de orice acțiune care mi-ar putea stîrni ghinionul. În vîrtejul acestei zile, în alți ani am pățit-o rău. M-am trezit cu o inundație ca pe Titanic, în dimineața cînd m-am mutat în apartamentul din blocul Băncii Agricole. Urmele ei se văd și azi pe fațadă. În alt an, mi-a dispărut o cățelușă. Anul trecut am făcut o criză de sciatică de pe urma căreia am șchiopătat vreo două luni. Așa că zilele astea m-am ferit de orice acțiune virtual aducătoare de ghinion. Ca să evit aglomerația

Mă feresc de înghesuiala magazinelor, în ajunul Crăciunului și în general de orice acțiune care mi-ar putea stîrni ghinionul. În vîrtejul acestei zile, în alți ani am pățit-o rău. M-am trezit cu o inundație ca pe Titanic, în dimineața cînd m-am mutat în apartamentul din blocul Băncii Agricole. Urmele ei se văd și azi pe fațadă. În alt an, mi-a dispărut o cățelușă. Anul trecut am făcut o criză de sciatică de pe urma căreia am șchiopătat vreo două luni. Așa că zilele astea m-am ferit de orice acțiune virtual aducătoare de ghinion. Ca să evit aglomerația în care îți pot dispărea actele și banii, m-am dus noaptea trecută la un hipermarket de lîngă casă. Puțini clienți, dar și marfa cam dispăruse de pe rafturi. Am găsit pînă la urmă ce căutam. Azi, fără griji, mă duc la frizer, pe la ora unu, după ce mi-am plimbat cățeaua. Frizerița imi pune la gît un fel de batistă de hîrtie igienică, imi întoarce gulerul cămășii pe dinăuntru, apoi îmi ia cu delicatețe ochelarii de pe nas. Pac, le pică o lentilă! Și se sparge.

- N-am vrut! – Bănuiam... - Vă rog să mă credeți! Mă uit la ramă. Îi ieșise un șurub. Îi spun frizeriței că n-avea de ce să se învinovățească. Și dacă mi-i luam eu de nas s-ar fi întîmplat același lucru. Ca să n-o deprim și mai mult, nu-i spun că n-aveam ochelari de rezervă acasă. Mă tunde ea, mă întrebă cum mi se pare, eu ce să-i spun? Fără ochelari nu văd mai nimic. Îi mulțumesc și mă duc repede la Optinova, să-mi pună lentila.

- Nu montăm numai o lentilă. - Puneți-le pe amîndouă. – După Anul Nou.

Încep să mi se cam taie picioarele. – Dar vreun loc unde se pune numai o lentilă, acum? – E pe bulevard o Optică, dac-o mai fi deschisă. Între timp nevasta mea suna pe la colegii ei. Ăștia, doctori, mi-ar fi făcut o rețetă imediat. Lentila, poate joi, cînd lucrează tehnicienii.

Mă duc pe bulevard, ca prin ceață, nimeresc la Optica reparațiilor de ceasuri, bijuterii și ochelari. Era ora două. Intru. O femeie care tocmai își scotea halatul. Totuși încerc: - O lentilă... – Ne pregăteam să închidem. Ce dioptrii aveți? – Cinci și jumătate. - E lentila groasă. – Dacă era subțire, mă descurcam și fără, zilele astea. – Veniți peste o jumătate de oră? – Cum adică? – Vă întoarceți peste o jumătate de oră?

Mă ia căldura unui început de fericire: femeia voia să fie sigură că nu stă degeaba peste program. O întreb cît mă costă în regim de urgență și vreau să-i plătesc înainte. - O lentilă de sticlă, 150 de mii, mi-i plătiți după ce fac lucrarea. Mă întorc după o jumătate de oră. Ochelarii gata. Cu ei pe nas, văd și atelierul mai în amănunt. Pe masa ei de lucru, ochelari cu rame groase, demodate. Pe altă masă, cîteva ceasuri cu rotițe, iar lîngă mine, un vechi cîntar pentru bijuterii. O afacere care supraviețuiește. Îi dau femeii o hîrtie de 50 de lei și o rog să păstreze restul. Se uită la mine ca la un ciudat: – Nu se poate! Mă abțin să-i spun că m-a scăpat de ghinionul Crăciunului. O rog doar să mă creadă că pentru mine ăsta e prețul corect.

Sper că acest atelier anacronic de mici reparații va supraviețui, nu pentru mine, ci pentru clienții săi cu ochelari demodați care n-au bani pentru superofertele firmelor la care o pereche de ochelari consultația e gratuită, lentilele nu costă nimic, dar dai pe rame cîteva milioane. Cît despre cei ca mine, aceștia ar trebui să cotizeze pentru supraviețuirea acestui atelier pentru minima lor siguranță că dacă au nevoie de o mică reparație va fi cine să le-o facă.

Am încercat astfel să vă urez Crăciun fericit, printre rînduri. Vă doresc tuturor, și direct, tot ceea ce vă doriți, cu un bonus de fericire din partea mea.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News

Mai multe știri din România