Primarii de sector ne cred cretini. Am început războiul meu personal cu Poteraş

Regret că nu locuiesc în sectorul lui Liviu Negoiţă. Sînt fericit că nu-l am primar pe Vanghelie. L-am votat data trecută pe Poteraş. De data asta nu mai vede votul meu, nici dacă va fi singurul candidat la primăria sectorului 6. Mi-am muşcat patru ani limba, în maşină, din cauza gropilor de pe străduţele dintre blocuri. Gropi adînci, vorba lui Arghezi.

Pe străduţele astea au început să apară de cîteva zile măturătorii publici, după ce s-au făcut că nu le văd ani de zile, iar primăruţul votat de mine s-a făcut şi el că nu vede ce nu văd ei. De puţin timp încoace, închipuiţi-vă, primăria a mai avut o iluminare: că străduţele dintre blocurile acestui cartier, Militari, mare cît un oraş de provincie mărişor, ar trebui şi ele netezite. Şi firmele agreate s-au pus pe treabă. Au pornit de la marginea cartierului, aşa că probabil pe la alegeri vor ajunge şi pe străzile fără nume pe unde contribuabilii cu care mă învecinez îşi exersează talentul conducerii automobilului ca la Paris-Dakar. Poate tot atunci fostul luptător Poteraş se va încumenta să se încontreze cu garajele şi cu gunoaiele din spatele blocurilor pe care le-a ignorat patru ani, ca pe nişte adversari cu care nu merită să-şi încerce puterile.

Cu mintea lui de fost luptător Poteraş îşi închipuie că mă pune la podea, în ultima clipă. Că transformă în fentele unui final de meci toate rateurile lui de a se asigura de votul meu din timp. Şi că-mi demonstrează că totuşi poate să facă ceea ce n-a fost în stare aprope patru ani. Gata, dle Poteraş, înapoi la salteaua de unde te-ai ridicat degeaba.

Sper că nu sînt singurul sau un minoritar care gîndeşte astfel, fiindcă dacă acest primar al nesimţirii va fi reales, voi deveni susţinătorul antonomiei faţă de Poteraş a cartierului Militari.