Puneti-i jumate de ora pe "mute"

Ieri - zi grea de munca, lunga, prelungita pina in miezul noptii. M-am intersectat ieri, direct sau indirect, cu: nebuni si exaltati; politicieni tineri exirati deja;demagogi; victime politice inchipuite (e drept: e un moment fertil pentru ipohondrii) care poarta cu ei scenarii-bomba. Nu, n-am fost in vizita la vreun spital de nebuni. Sint doar contemporan cu momente si personaje speciale. Noaptea, acasa, dupa un dus prelung care a spalat o parte din zgura si din, vorba titlului de filmul, ramasitele zilei, am gasit, din intimplare, solutia. Am deschis televizorul - prietenul omului - si, la un moment dat, am apasat din greseala, pe butonul de "mute". Nimerisem, de fapt, adevarul e ca alesesem -masochist- reluarea unui talk-show cu politicieni pe care il ratasem in prime-time. Le-am taiat sonorul si am continuat sa ma uit la ei, in liniste. Mi-am revenit complet si am adormit bine dispus, nu inainte de a asculta putina muzica: viata este in alta parte. Eu am gasit o solutie. Nu spun ca e cea mai buna, nu vreau sa o recomand nimanui, dar la mine a functionat.