Punguța cu doi babani

De obicei, când lovești cu bățul o potaie, te aștepți, cel puțin, să mârâie. Dacă nu, să muște sau să latre energic. Exemplul pintenatului din "Punguța cu doi bani", care după ce ia o bătaie soră cu moartea trece la treabă să facă avere pt cel care îl maltratase este tutoși o fantezie sadică. Așa că explicații de genul "nu înțelegem de ce a demisionat PSDul pentru că ne-am bătut joc de un singur ministru" sau "nu pricepem de ce atâta scandal pentru o afirmație care nu poate fi probată" sunt la fel de absurde. Neînțelegrea și nepriceperea sunt specifice creaturilor care nu gândesc. Insinuarea și adăpostirea la umbra lor îi caracterizează însă pe cei care gândesc în avans. Pe babani.
Babanul, prin natura lui, îi consideră fraieri pe cei pe care nu îi vede. Așa se face că își respectă dușmanul politic, dar îi prostește pe față pe cei care îl susțin la vot, doar pentru că se află de partea cealaltă a televizorului, acolo unde nu îi poate vedea. Babanul se îmbată repede cu orice fel de lichid mediatic și simulează o criză de bilă când e asaltat cu întrebări care conțin grăsimi incomode. Babanul gândește repede, în intervale scurte. 30 de zile, două săptămâni, 45 de zile. Termenele lungi, atunci când nu pot fi evitate, sunt prezentate ca o comprimare a timpului: "nu vom avea autostrăzi anul acesta, dar ele vor fi gata mai repede decât a promis celălalt baban".
Îi vezi peste tot. Pe babani. Iar dacă unii credeau că România e o țară bananieră, greșesc. E o țară babanieră.