Răspund ca la o comandă: “Israelul a venit în 1948 și a luat Palestina. Noi, arabii, ne-am unit să îi dăm afară, dar n-am putut. Și de atunci ne tot luptăm”. Când vine vorba despre rachetele care aterizează în Israel, trase de palestinieni, replica e la fel de simplă: “Dacă cineva îți dă un pumn, tu stai și taci din gură?”. Se pricep la politică, sunt convinși că Israelul reprezintă un stat criminal, iar România este aliată cu prietenul Israelului, SUA. Nu vor să audă de McDonald’s, KFC sau Starbucks. Țin în mână fotografii cu copii uciși de rachetele
Răspund ca la o comandă: “Israelul a venit în 1948 și a luat Palestina. Noi, arabii, ne-am unit să îi dăm afară, dar n-am putut. Și de atunci ne tot luptăm”. Când vine vorba despre rachetele care aterizează în Israel, trase de palestinieni, replica e la fel de simplă: “Dacă cineva îți dă un pumn, tu stai și taci din gură?”. Se pricep la politică, sunt convinși că Israelul reprezintă un stat criminal, iar România este aliată cu prietenul Israelului, SUA. Nu vor să audă de McDonald’s, KFC sau Starbucks. Țin în mână fotografii cu copii uciși de rachetele armatei israeliene și sunt convinși că dețin adevărul absolut despre conflictul din Gaza.
Radwan, Tarek, Mohamed, Oday și Namen sunt elevi la liceu. Clasa a 9-a și a 10-a. Alternează scandările în arabă cu cele în română. Din când în când, de ei se apropie câte un adult care să le stimuleze inspirația. În total sunt vreo 60-70 de copii, cu vârste cuprinse între 2 și 15 ani, care agită steaguri palestiniene în fața fântânii de la Universitate, din București. Sirieni, palestinieni, libanezi, toți sunt uniți de credința islamică. Au venit bucuroși la mitingul organizat de Uniunea Arabilor din România prin care musulmanii doresc să protesteze față de conflictul din Gaza.
Cei mai mulți copii prezenți la manifestație au un părinte român și s-au născut în România. Au prieteni români, merg la școli românești. Învârtind steaguri uriașe și agitând cartoane, se zgâiesc la fiecare aparat de fotografiat care este ațintit spre ei. Adulții, puțini la număr, stau pe margine, împart manifeste și CD-uri cu filme de propagandă. Între cordonul de jandarmi și corul copiilor arabi, trecătorii se opresc preț de câteva secunde și privesc mirați “minunăția”. Nu înțeleg o boabă din păsăreasca lor cu iz de cavalcadă maură, iar jandarmii îi îndeamnă să circule înainte ca misterul să fie lămurit.
P.S. Pentru doua zile voi fi la Bruxelles . Postarile vor continua, iar un cerber va supraveghea comentariile ... Articolul de fata a fost publicat azi pe cotidianul.ro.
