E Vela singur? E acum sacrificat după ce au încercat să primească puncte electorale? Iohannis știa de înțelegerea cu BOR? Cine cu cine se bate mai exact? A existat o presiune a BOR? Câteva gânduri despre niște înjurături de Paști pe care și le aruncă politicieni, credincioși febrili, ”influenceri” etc.
Luăm măsuri mai dure de izolare decât majoritatea țărilor din UE pentru că am băgat în sănătate și plase sociale mai puțini bani decât toți membrii UE (procentual din PIB). De aici pornim. De aceea poate mulți am închis ochii la excesul de zel în suspendarea drepturilor cetățenești, pentru că știm ce tip de stat am încurajat. În acest context, au venit declarațiile lui Vela de aseară care toate duceau spre o relaxare incredibilă a carantinei mai ales în zilele de vineri și sâmbătă. Iohannis a ieșit și a anunțat că nu poate fi vorba de o relaxare, l-a criticat deschis pe Vela. Însă bomba discordiei a fost detonată.
Vela a ieșit în mod iresponsabil și a hrănit o minoritate de inși puși să facă haos în numele credinței. Biserica Ortodoxă Română, deși pare o instituție monolit, e departe de a fi așa ceva. Are intelectuali, staruri, fețe instituționale care se prezintă drept ultraortodoxe, care îl acuză și pe patriarhul Daniel de relaxare și de prea mult “ecumenism”. Daniel încearcă o concordie și liniștire a apelor prin lipirea de instituțiile statului – își negociază pacea ortodoxă arătând practic că statul laic nu e laic, doar așa calmezi radicalizații. De aceea am văzut un joc straniu în care BOR trimitea mesaje de calm și resemnare, iar apoi am aflat că exista un acord cu Ministerul de Interne. Trecem de discuțiile cu stat laic etc. E vorba despre altceva aici. Deși, da, n-ar mai trebui să negociem încă statul modern românesc.
Vela și Orban sunt aripa partinică a puterii. Și ei simțeau, așa cum simțea și Daniel, o agitație la firul ierbii. O agitație venită dinspre organizații locale. Unii erau agitați de alegeri, alții de Paști. Unii vedeau cum pierd puncte în sondaje, alții vedeau cum pierd puncte în fața ortodocșilor radicali care le dau cu facebookul în cap zilnic (să nu uităm de mari donatori precum Becali care încurajau nesupunerea) și care îi acuzau că nu lasă oamenii să se apropie de zeul lor. Fiecare dintre părți, politică și bisericească, sunt bine conectate la popor, dar folosesc metode primitive de negociere. Așa au ajuns la acordul din care nu se mai înțelegea decât că am stat închiși ca proștii în casă doar ca să facem o mare ieșire în masă în trei zile de Paști.
E Vela singur? E acum sacrificat după ce au încercat să primească puncta electorale? Nu e singur, vorbea în numele agitației aleșilor locali. Și Vela, și Orban și-au luat pulsul armatelor electorale și le-au găsit demoralizate după această criză și după 6 luni de guvernare. Soluția nu a fost să anunțe măsuri politice pe placul electoratului, măsuri încurajatoare. Soluția lor a fost una de nivel de gâgă: bă, ia hai să le dăm niște Înviere, să-i mai calmăm. E o gândire jignitoare și pentru credincioși. Din cât feed back pot să adun dinspre credincioși, impresia mea e că avem o înțelegere rațională a situației. Dincolo de populiști fără scrupule, îmi părea că stau cetățeni cuminți, care au înțeles că nu va fi la fel – până la urmă sunt fix aceiași cetățeni care au înțeles că radicalizații care fugeau după homosexuali cu referendumul, acum vreo doi ani, nu trebuie luați în serios.
Aceste mase au fost agitate degeaba de Vela & comp. Vela e primul vinovat însă pentru că e ușor să-i vezi traiectoria de imagine în ultimele 6 luni. Omul are o singură deviză: orice pentru PR, pentru un selfie bun. În PNL, această falangă ar trebui să fie cea „democrată”, care să trimită mesajul poporului liberal către structuri mai rigide. Numai că pentru ei democrația e ce e pentru mulți ziariști sau afaceriști libertatea de expresie: libertatea de expresie, atunci când e înțeleasă ca „piață liberă a expresiei” este libertatea de a obține bani, atenție, poziție cu cele mai ieftine și scârboase mijloace. Așa cum sunt unii care publică titluri mincinoase și apoi încasează banul, așa a vrut și Vela să obțină simpatie.
O fi fost o scenetă? Sigur, e posibil, o metodă folosită des e să încerci să acoperi toate părțile dezbaterii, adică să faci o scenetă „polițist bun - polițist rău”, scopul fiind acela de a recolta voturi din tabere care sunt diferite. Să ai la sfârșitul zilei și liberali satisfăcuți că au „luptat pentru ortodoxie”, și cetățeni liberi și frumoși care luptă pentru o ortodoxie responsabilă, mai fancy, mai în bisericuțe mici de lemn, cam cum era în acea melodie stupidă a trupei Taxi. Eu nu cred că e doar scenetă, cred că e și tensiune reală. Iată de ce:
Iohannis știa? Știa. Aici nu e discuție. Ieșirea critică împotriva lui Vela este bună pentru că nu lasă în complet absurd măsurile statului de până acum. Repet, nu avem personal medical suficient, nu avem testări, nu avem nimic din lupta corectă și directă, ne-au mai rămas investițiile în polițienism și armată, de aia suntem în această situație și nu alta.
De ce nu l-a oprit pe Vela? Pentru că poți fi bossul boșilor cum e iohannis și să nu controlezi tot. Iohannis are de partea sa instituții (secrete și nesecrete) și câteva grupuri politico-business obișnuite să acționeze de sus în jos. Tensiunea între aceste părți e reală, poate duce și la ruperea partidului. Pentru că e generată de realități și interese diferite. Unii vor populism facil pentru alegeri alții vor ordine, disciplină și terminarea rapidă a crizei (pentru întoarcerea la muncă). Îi unesc unele tunuri de COVID19, îi unesc unele rente, dar mai multe îi despart. Deci da, în cazul lui Iohannis se poate întâmpla așa: poți să știi dinainte ce prostie vrea să facă Vela, dar să nu ai ce să faci, să fii nevoit să ieși public cu bătălia.
Se bat așadar facțiuni populiste scăpate de sub control cu facțiuni instituționale sau „tehnocrate” care de fapt au propriul lor plan: ascunderea unor politici dezastruoase în ce privește sănătatea sub mantaua intransigenței și a avertismentelor pentru poporul infantil care se joacă în praf și bagă COVID19 în gură. În aceste zile facțiunea populistă tip Vela este mai periculoasă decât o facțiune cinic-instituțională care încearcă să repare prin intransigență cinisme prezente și viitoare.
Pericole? Unele de bătaie jegoasă: între alte culte și ortodocși, deja au apărut referințela lutheranismul președintelui. E un argument fără sens. Felul în care au sărbătorit alte culte Paștile duminica ce-a trecut era un argument în favoarea unor sărbători calme și pentru ortodocși. Mâncărimea irezistibilă de a specula diferențe etnice, religioase etc. e prezentă la mulți “aleși”, aleși care s-au obișnuit să fie aleși nu pentru politică, ci pentru cascadorii mediatice și penibile, și eficiente pentru un electorat, în mare parte alienat uneori chiar și de propriile interese.
(Pentru a sublinia caracterul de fenomen, să observăm că mulți primari fac adevărate showuri de Covid, în frunte cu Gabriela Firea care transmite zilnic emisiuni electorale cu spoială de “luptă cu virușii”. Lupta de imagine e singura care se mai poartă, luptele politice i-ar dezavantaja – că doar n-or propune impozitarea corectă a averilor pentru solidaritate adevărată, nu din aceea filmată filantropic pentru prime time.)
Dinspre tabăra apucaților „de bine” vin alte sinteze dinamită: noi suntem ăia educați și frumoși care înțelegem religia superior, nu precum gloatele pesediste de vârstnici. Și din nou o ducem într-o luptă scârboasă, fără sens. Unii se simt de o ortodoxie mai cu ștaif, „mai vestică”. Sunt de tot râsul, dar o parte din susținătorii dreptei de bine și de #rezist se văd un soi de falangă civilizatoare ortodox nonpesdistă.
Vela a vorbit despre adevărate conspirații care l-au determinat să facă acel acord BOR-MAI. Pesdiștii s-ar fi întâlnit ca niște creștini de pe vremea Imperiului Roman și ar fi uneltit niște Înviere împotriva Cezarului. Soluția? Să-i facem o înviere adevărată cu toții și să subminăm subminarea pesedistă. Nu le bănuiesc adversarii politici de inocență, dar poate tocmai de aia scrisoarea trimisă de opoziția parlamentară de acum câteva zile. Și cum organizezi Paștele era o chestiune de discutat cu toată lumea. Dar aici intervine inflexibilitatea prezidențială: nicio concesie PSD; oamenii din camarila lui au tot făcut zilele astea declarații în care apărea cu o ușurință incredibilă cuvântul „criminal”.
Ce-am obținut? Riscăm să suprapunem politic cu „dezbaterile” prostești de pe facebook între credincioși „civilizați” și unii „necivilizați”. Adică moartea dezbaterii, dar și moartea organizării, moartea administrației, moartea încrederii cetățenești în măsurile de carantină. Vina lui Iohannis a fost că nu și-a temperat partidul în alunecări aiuristice ca ale lui Vela. Că nu și-a temperat diverși soldăței care nu mai știu să facă politică decât cu instrumente periculos volatile.
Ce a obținut Iohannis? A avut o reacție dură împotriva unora din propria tabără, dar pericolul rămâne să fi fost „doar de show”. Adică să avem acea politică pe care am mai văzut-o: să ne dăm puțin la ei, să ne prefacem că-i batem și să încercăm să adunăm puncte electorale de peste tot.
Ce uităm? Uităm că președintele n-a avut nicio reacție legată de românii plecați la sparanghel și alte munci sezoniere. Uităm că guvernanții nu au instalat carantină de fapt, ci au izolat, în multe cazuri oamenii care își permit carantină de industrii care au continuat să-și vadă de treabă (construcțiile sau lucrările de peisagistică electorală plătite de primari nu au încetat nicio clipă). Uităm că testarea nu reflectă tendințe corecte. Cu cât testăm putem să credem că intrăm deja pe pantă descendentă, dar ne putem și trezi în vreo catastrofă. Cam asta uităm în aceste zile care ne vor fi ocupate de girofare, preoțime, armate facebookiste de preacredincioși și profeți ai credinței „civilizate”.
Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News





























