Scris de Vox Publica Publicat: 28 aug. 2009, 11:30
Am intrat în mahalaua Ion Creangă, un adevărat sat la marginea metropolei dezolate, deja fără lumină şi căldură în acei ani. Mai toţi localnicii lucrau la Fabrica de ţevi sudate, şi mai toţi copiii lor, săraci şi cuminţi, cu ochi trişti, învăţau la şcoala unde-aveam să devin Profu, Dirigu, Mustaţă sau Căldare - căci, precum Vanghelie mult mai târziu, copiii îmi înţeleseseră numele greşit: Căldărescu... Am trecut de o Automecanica vopsită în verde şi roz şi imediat am văzut şcoala. Pustie, galbenă şi stingheră, o casă veche, cu acoperiş de olane. Gratii
Citește și
- 10:39România își păstrează ratingul recomandat investițiilor. Un semnal pozitiv, dar și un avertisment pentru autorități
- 19:18România, sub monitorizarea Comisiei Europene din cauza crizei energetice. Ce cere Victor Negrescu
- 20:48Ploile și vijeliile revin în România. Șefa ANM: ”Nu sunt suficiente pentru a combate seceta și pentru a îmbunătăți situația Dunării”
- 21:28Nicușor Dan amenință cu reexaminarea Legii decarbonizării: „România nu poate pierde miliarde din PNRR”
Distribuie articolul
Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News
