Scris de Vox Publica Publicat: 28 aug. 2009, 11:30
Am intrat în mahalaua Ion Creangă, un adevărat sat la marginea metropolei dezolate, deja fără lumină şi căldură în acei ani. Mai toţi localnicii lucrau la Fabrica de ţevi sudate, şi mai toţi copiii lor, săraci şi cuminţi, cu ochi trişti, învăţau la şcoala unde-aveam să devin Profu, Dirigu, Mustaţă sau Căldare - căci, precum Vanghelie mult mai târziu, copiii îmi înţeleseseră numele greşit: Căldărescu... Am trecut de o Automecanica vopsită în verde şi roz şi imediat am văzut şcoala. Pustie, galbenă şi stingheră, o casă veche, cu acoperiş de olane. Gratii
Citește și
- 12:54Noi arestări după violențele din Piața Victoriei. Instanța a decis măsuri preventive pentru protestatarii acuzați că au atacat jandarmii
- 12:49PSD îi cere lui Siegfried Mureșan să își depună mandatul: „Nu are nicio șansă să obțină votul unei majorități parlamentare”
- 10:38Alertă în Harghita: numărul apelurilor la 112 privind urșii s-a dublat față de 2025
- 10:26Guvernanta.gov.ro a fost lansată: câți bani câștigă șefii companiilor de stat. Peste 100 de persoane au cel puțin două funcții
Distribuie articolul
Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News
