Ieri l-am revăzut la Slobozia pe Oliviu Vlădulescu. Fosta oaie neagră a orașului. Îl ocolea lumea pînă în 1989. Ce făcuse? Împrăștiase în Gara de Nord niște manifeste antiregim, antiCeaușescu, pe care le scrisese tot el. Arestat. Pușcărie. Apoi supravegheat în Slobozia. Pe atunci lucra la centrul de librării din oraș. E profesorul care a făcut greva foamei pînă a intrat în spital, la reanimare. L-au vizitat atunci și Băsescu și Tăriceanu – separat, dar cu același gînd, să-l convingă să renunțe. A ieșit din grevă numai după ce dascălii au primit mare
Ieri l-am revăzut la Slobozia pe Oliviu Vlădulescu. Fosta oaie neagră a orașului. Îl ocolea lumea pînă în 1989. Ce făcuse? Împrăștiase în Gara de Nord niște manifeste antiregim, antiCeaușescu, pe care le scrisese tot el. Arestat. Pușcărie. Apoi supravegheat în Slobozia. Pe atunci lucra la centrul de librării din oraș. E profesorul care a făcut greva foamei pînă a intrat în spital, la reanimare. L-au vizitat atunci și Băsescu și Tăriceanu – separat, dar cu același gînd, să-l convingă să renunțe. A ieșit din grevă numai după ce dascălii au primit mare parte din ceea ce revendicau. Profesor de franceză la liceu, apropiat de copii, care îl consideră de-ai lor. Sărac, fără să-și facă din asta un merit. În Consiliul Județean le dă peste picioare băieților care au învîrteli locale. Ce i-a adus revoluția? A fost primit în învățămînt, ceea ce își dorea, nu se plînge că e profesor, deși trage mîța de coadă, și îl salută toată lumea. Cu deferență! Alte vremuri, aceleași încăperi.
