Am scris ceva despre New York, în pagina de călătorii a ziarului. După ce-am terminat mi-am adus aminte de o istorioară, care oricum n-ar fi avut loc în text, din motive de spațiu. În Manhattan, după-amiază, vara, cu mai mulți ani în urmă. Eu în vizită la niște rude. Plimbare. Un tip cu o tonetă cu hot-dogs, vorbea românește cu altul – final de discuție. Salut! Salut! Îl întreb pe tonetar de cîți ani era în N.Y. Dinainte de revoluție. El nu venise ca fomiștii ăștia de după. El din motive politice. Fusese chelner la Capșa și se certase cu un securist de pe-acolo.
Am scris ceva despre New York, în pagina de călătorii a ziarului. După ce-am terminat mi-am adus aminte de o istorioară, care oricum n-ar fi avut loc în text, din motive de spațiu. În Manhattan, după-amiază, vara, cu mai mulți ani în urmă. Eu în vizită la niște rude. Plimbare. Un tip cu o tonetă cu hot-dogs, vorbea românește cu altul – final de discuție. Salut! Salut! Îl întreb pe tonetar de cîți ani era în N.Y. Dinainte de revoluție. El nu venise ca fomiștii ăștia de după. El din motive politice. Fusese chelner la Capșa și se certase cu un securist de pe-acolo. Mă rog. Îl întreb de ce nu se întoarce la București, în loc să plimbe toneta la N.Y. “Vin, domne, și mîine, da să-mi dea ăștia Capșa să mă ocup de ea, nu să și-o împartă securiștii!” “Altfel nu?” “Da ce crezi, că aici oricine se ocupă de hot-dogs?”
