S-a stins Magdalena Boiangiu

O minte brici, o sensibilitate specială şi un umor blajin de om trecut prin multe fără să-şi piardă cumpătul. Îmi plăcea cum scrie, îmi plăcea cum vorbeşte. În ultimele luni se retrăsese din cauza bolii. Evita să vorbească despre suferinţa ei. Doina Doru care era apropiată de ea îmi spunea cum se simte. Îşi privea boala cu scepticism şi, cum să spun, cu răceală. Nu voia să împovăreze pe nimeni. A rămas pînă în ultimele zile aceeaşi persoană care ştie totdeauna încotro e nordul: n-o părăsea bunul simţ. Iar urbanitatea ei şăgalnică era fermecătoare. Ce femeie minunată! Ce zi nenorocită.