Am citit Iluziile literaturii romane de Eugen Negrici, o carte pe care v-o recomand. Am pornit cu mari așteptări. N-am găsit mari atacuri la canon sau la establishmentul actual (dar despre asta am scris aici), dar am reținut posibile teme de dezbatere. Cît e Ilie Moromete de reprezentativ și "de înțeles" pentru noile genrații? Negrici analizează bolovănoșenia din stilul lui Preda și ambițile lui de Camus autohton. Moromeții 1 a fost iubit de Gheorghui Dej, Moromeții 2, de Ceaușescu. Ambele volume dădeau, de fapt, linia literar-poiltică de urmat. Iar ceilalți scriitori s-au conformat.
O
Am citit Iluziile literaturii romane de Eugen Negrici, o carte pe care v-o recomand. Am pornit cu mari așteptări. N-am găsit mari atacuri la canon sau la establishmentul actual (dar despre asta am scris aici), dar am reținut posibile teme de dezbatere. Cît e Ilie Moromete de reprezentativ și "de înțeles" pentru noile genrații? Negrici analizează bolovănoșenia din stilul lui Preda și ambițile lui de Camus autohton. Moromeții 1 a fost iubit de Gheorghui Dej, Moromeții 2, de Ceaușescu. Ambele volume dădeau, de fapt, linia literar-poiltică de urmat. Iar ceilalți scriitori s-au conformat.
O demitizare fermă și necesară apare și în cazul sonetelor lui Vasile Voiculescu: "sunt searbede, neostenit declarative și, pe alocuri, de-a dreptul banale, lăsînd să se perceapă strădania constantă de statuare hiperbolică a iubirii, prin superlative, comparațiinobile, acumulări în crescendo, paralelisme, aluziimitologice și alegorii savante." Și Eliade ssau Paler beneficiază de rînduri interesante, deloc encomiastice.
O carte precum cea a lui Negrici e întotdeauna un prilej bun de a mai face curățenie prin canonul literar romanesc. NU curățenie în sens de "șters de pe listă"(nu ai ce pune în loc). Dar sînt bune mini-șocuri electrice care să asigure o minimă circulație sănătoasă a literaturii romane...
Despre Ilie Moromete: ""Evaluarea exorbitantă a prestației personajelor trezește, de altminteri, nedumeriri în lumea școlasrilor și a studenților de astăzi. Lor (ca și cititorilor din țările unde s-a tradus cartea) le vine greu să înțeleagămoravurile barbare și mentalitatea lumii lui Preda, cu primitivismul ei oripilant - care pe noi ne-a încîntat, deși nu prea știu ce motive aveam. Ei nu pricep nici rațiunea pentru care ilie Moromete ar reprezenta, în literatura romana, țăranul filozof (un Socrate de Gumești, senin și înțelept). Ce li se pare că recunosc în această carte este doar un ins bășcălios, șiret, chiar inteligent (...). Dar, la drept vorbind, nu prozatorul, ci exegeții lui au idealizat personajul și, prin el, au dat cărții un sens care nu e al ei". (p.91)
