"Am obosit de țara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă orâcit de multe rele s-ar întâmpla în țara asta, oricât de multă corupție ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcționărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă din când în când o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă și la noi bunăstarea. Să ne dojenească cu glas de domnu Trandafir acrit pentru iresponsabilitatea cu
"Am obosit de țara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă orâcit de multe rele s-ar întâmpla în țara asta, oricât de multă corupție ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcționărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă din când în când o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă și la noi bunăstarea. Să ne dojenească cu glas de domnu Trandafir acrit pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condițiile unei moșteniri grele.
Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiție, victima patronilor care mă pot evacua din organigramă din trei țipete și două semnături, victima polițiștilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare. Orice protest este inutil."
Cuvintele de mai sus nu-mi aparțin, sunt fragmente dintr-o scrisoare către România pe care cotidianul.ro o va publica mâine. N-o semnează Liiceanu, nici Mihaela Rădulescu, o sa vedeți mâine cine. De fapt, numele nici nu contează, oricine român poate fi autorul scrisorii, pentru că orice român trebuie că a gândit, la un moment dat, că a obosit să trăiască în țara lui. Curioși? Intrați mâine pe cotidianul.ro
