Scandalul quality si dirty. Mihaela Radulescu vs Elodia

In absolut orice tara, exista un public cu apetit crescut pentru scandalurile personale, pentru acele certuri intre indivizi, nu intre institutii. A-ti vedea semenii cum se porcaie in public si cum isi scot rufele la uscat pe gardul ce da inspre opinia publica este ca si cum ai asista la un film care se toarna sub ochii tai. Deci, e de inteles. Acum vine adevarat problema: scandaluri quality sau dirty? Filme bune sau proaste? In cazul Elodia am avut de-a face cu o serie de personaje iesite din neant, inventate mediatic si transformate peste noapte in vedete, nu datorita calitatilor, ci datorita spatiului de emisie acordat. Acesta ar fi scandalul dirty. Pentru ca slutenia unor personaje, mitocania lor intrinseca si prostia reverberanta il fac dirty. Pe de alta parte, scandalul Mihaela Radulescu - Elan poate fi considerat unul quality. Personajele vin din lumea revistelor glossy, "dau bine" pe sticla, se exprima cel putin corect gramatical, si nu sunt surprinsi dansand sau cantand manele. Fara o doza de mitocanie, normal ca nu ar mai scandal. Ceea ce-i atrage pe oameni cel mai mult, ceea ce este insa cel mai apetisant detaliu al oricarui scandal de succes este tocmai momentul in care un scandal quality se transforma intr-unul dirty. Decaderea unor vedete prin propriile "eforturi", revenirea lor printre oamenii "marunti" reprezinta succesul si, de obicei, punctul culminant al scandalului quality. Iar Mihaela Radulescu se pare ca vrea cu orice pret sa atinga acest punct cat mai repede. Poate ca dupa ce se va fi terminat totul, dupa ce ultimele ecouri ale acestui scandali se vor fi stins, ne vom convinge ca in Romania, pana si scandalurile quality au fost de fapt provocate tot de personaje dirty.