Sentimentul parlamentar al cîinilor

În Parlament a fost înfiinţată o comisie pentru aniversarea  Marii Uniri. Cifră rotundă: 90 de ani. O iniţiativă patriotică, demnă de consemnat şi totodată un exemplu al eminentului spiritul de prevedere de care dau dovadă aleşii noştri cînd vine vorba de festivităţi.

Mă aşteptam, recunosc, ca în ziua în care a înfiinţat această comisie, parlamentarul român să aibă, totodată, aceeaşi reacţie de indignare ca şi alegătorii săi la aflarea ştirii că o fetiţă de şapte ani a fost omorîtă de cîini vagabonzi în judeţul Constanţa. Ştiu, Legislativul, spre deosebire de opinia publică, nu reacţionează emoţional la fapte diverse, chiar dacă sînt tragice. Speram totuşi ca părinţii şi bunicii din Parlament să sară în sus de indignare şi, dacă tot nu sînt în stare de mai mult, măcar să facă o comisie care să se ocupe de problema naţională a cîinilor vagabonzi. E adevărat că în România cel mai sigur mijloc de a îngropa o problemă e ca ea să fie lăsată în grija unei comisii parlamentare ad hoc. Dar să nu-ţi pese de un asemenea coşmar fiindcă ai de pus la cale comisia unei festivităţi, asta trădează o nesimţire vecină cu moartea clinică.