Şi încă o chestie despre 11 noiembrie

Am scris ceva despre 11 noiembrie, despre lipsa de memorie; textul se dorea şi o scuză pe care o ceream cititorilor. Armand Goşu mi-a atras atenţia că tot în acelaşi sens a apărut un text chiar pe 11 al lui Florin Turcanu în 22. L-am citit, vi-l recomand. Acolo este identificată şi o vină a istoriografiei romanesti:

Este uimitor, totusi, contrastul dintre maniera in care societatile occidentale isi amintesc acest razboi si uitarea in care acest razboi a cazut la noi. Nu e doar o consecinta a ceea ce a facut perioada comunista din acest razboi. Este vorba si de tot ceea ce nu s-a facut dupa 1989, din punctul de vedere al istoriografiei, pentru a redescoperi, in Romania, acest razboi ca un episod ce ne leaga de alte societati europene.

Istoriografia romaneasca a pierdut unul dintre cele mai la indemana trenuri, care i-ar fi permis sa se racordeze la unul dintre marile domenii ale istoriografiei contemporane, anume: istoria primului razboi mondial. Cred ca din acest punct de vedere istoriografia romana este principalul vinovat de incapacitatea noastra de a ne integra in acest curent transnational.

In buna masura, acest fenomen de memorie colectiva marcheaza si o renastere a memoriilor de familie in Franta si in Marea Britanie. Se cauta si se gasesc in podurile caselor scrisori trimise de soldati de pe front, jurnale, memorii ale acestora, fotografii. Apar muzee locale, reviste de cercetare a istoriei primului razboi mondial in contexte locale. Se pastreaza cu pietate si se pun in valoare urmele transeelor, cazematelor din diferitele zone ale frontului.

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca