Ridicol la prima vedere, sinistru la cea de-a doua acad Florin Constantiniu. Să scrii „O istorie sinceră a poporului român” și să n-ai un minim acces de sinceritate personală, pentru a recunoaște că ai colaborat sub pseudonim la istoria contemporană a României realizată de Securitate! Nu știu de ce nu mă miră dezvăluirea făcută de Șerban Rădulescu Zoner că acad. Florin Constantiniu turna la Securitate cu numele de cod "Chris". Din cauză că istoricul are o tincturare naționalistă specifică celor care au avut relații apropiate cu Securitatea? (În cazul său și
Ridicol la prima vedere, sinistru la cea de-a doua acad Florin Constantiniu. Să scrii „O istorie sinceră a poporului român” și să n-ai un minim acces de sinceritate personală, pentru a recunoaște că ai colaborat sub pseudonim la istoria contemporană a României realizată de Securitate! Nu știu de ce nu mă miră dezvăluirea făcută de Șerban Rădulescu Zoner că acad. Florin Constantiniu turna la Securitate cu numele de cod "Chris". Din cauză că istoricul are o tincturare naționalistă specifică celor care au avut relații apropiate cu Securitatea? (În cazul său și cu Ilie Ceaușescu.) Din cauză că în aparițiile sale publice părea „hățuit” de ceva? I-am citit cărțile, scrupulos documentate, dar lipsite de strălucire, scrise cu acel, cum să-i zic, exces de modestie al istoricului care pe vremuri a preferat să-și dea peste mînă decît să iasă din linia Partidului. Mă miră insă că dacă Florin Constantiniu tot a recunoscut, într-o ședință deschisă publicului, că dădea informații la Securitate, nu și-a asumat și răul pe care l-a făcut colegilor săi de la Institutul de Istorie. Ba chiar a încercat să explice că turnătoriile făceau parte din fișa rolului său de secretar de partid al institutului. Si că, deci, n-ar trebui să fie considerat informator. Sindromul Laurențiu, patru pseudonime, a mai făcut o victimă la Academia Română. Așa că, de fapt, n-ar trebui să mă mire această sinceritate cinică de informator a acestui, în aparență, blînd academician.
