Son of a Bitch!

Provine dintr-o familie mai proastă. Maică-sa? O vagaboandă...Taică-su? Cine mai știe cine e...Pe frații lui nu i-am cunoscut, deși mi-ar fi făcut plăcere. Școală nu a prea făcut, dar are o inteligență nativă de necontestat și o curiozitate care îl va duce departe. Așa că am decis să-l duc eu la o școală, să facă niște cursuri, să învețe o meserie, să facă ceva cu viața lui.  Să nu credeți că e ușor. În primul rând, școlile astea particulare costă mult. Pe urmă, sunt foarte departe. Chiar în afara orașului. Cum el nu dispune nici de carnet auto, trebuie să-l însoțesc până la școală și înapoi. OK, dacă i-am propus chestia asta, trebuie să-mi asum și responsabilitatea.
Cursurile încep cu un examen de evaluare, pe care, din fericire, l-a luat. Nu cu brio, dar este suficient de deștept încât să prindă din mers lecțiile. Din păcate, ne spun profesorii, e prea mic ca să înceapă cursurile chiar acum. Nici nu are toate vaccinurile făcute. E chiar "bebeluș", ne spune doamna profesoară. Așa că prima zi de școală se amână pentru după sărbători. Și chiar și atunci, va intra la grupa mică. Of, atâta drum bătut degeaba, acum! Și eu care credeam că  în două săptămâni va deveni cel mai cuminte și cel mai cult din cartier! Asta e, mă resemnez și o luăm pe drumul înapoi spre casă.
Numai că drumul este lung, traficul aglomerat, iar "șoferul" nostru încearcă să ocolească intersecțiile cele mai dificle. Asta înseamnă ceva accelerări și frâne mai bruște. Iar elevul are rău de mișcare și geamul deschis și fapul că îl țin în brațe nu par să îl ajute cu nimic. Noroc că are inspirația să se aplece. Dar tot ajung acasă cu cizmele pline de Pedigree junior nedigerat și cu covorașele de la mașină năclăite. Asta e! He's a son of a bitch! Literalmente. Dar e al meu. În caz că încă nu îl cunoașteți, vi-l prezint din nou: