Spune-mi la ce hipermarket mergi, ca să-ţi spun cu cine te întîlneşti

Dacă te duci la Metro şi te dai angrosist, ca să cumperi la bax, mai ieftin, ceea ce ai lua la bucată de la concurenţă, rişti să te întîlneşti cu femeia de serviciu de la firma la care lucrezi, trimisă la cumpărăturile săptămînale. Dacă mergi la Kaufland şi te vede vreun amic, te denunţă că eşti un pîrlit care vînează preţuri mici, la o calitate pe măsura preţurilor. La Carrefour poţi fi acuzat că odată cu ceea ce cumperi faci şi politică, fiindcă acolo poţi da nas în nas cu  preşedintele României. La Cora de la Lujerului te poţi întîlni cu parlamentarii care locuiesc în Militari sau cu politicienii care vînează un spor de popularitate plimbîndu-şi căruciorul pe acolo. În mod normal ar trebui să te fereşti de hipermarketuri, fiindcă, sub aparenţa că te ajută să faci economii, toate îţi bagă mîna adînc în buzunar, chiar şi atunci cînd îţi oferă reduceri promoţionale de preţ. Ceea ce te face însă prizonierul lor e călătoria printre rafturi şi printre hiperofertele discutabile care te fac să te simţi cineva, ca împingător de cărucior. Există însă şi beneficiari incontestabili ai tuturor hipermarketurilor – cei care îşi iau acolo gratuit dejunul, prînzul sau cina sub formă de gustări ilicite de hrană rece şi a căror singură grijă e să nu nimerească sub ochiul camerelor de supraveghere.