Dacă te duci la Metro și te dai angrosist, ca să cumperi la bax, mai ieftin, ceea ce ai lua la bucată de la concurență, riști să te întîlnești cu femeia de serviciu de la firma la care lucrezi, trimisă la cumpărăturile săptămînale. Dacă mergi la Kaufland și te vede vreun amic, te denunță că ești un pîrlit care vînează prețuri mici, la o calitate pe măsura prețurilor. La Carrefour poți fi acuzat că odată cu ceea ce cumperi faci și politică, fiindcă acolo poți da nas în nas cu președintele României. La Cora de la Lujerului te poți întîlni cu parlamentarii
Dacă te duci la Metro și te dai angrosist, ca să cumperi la bax, mai ieftin, ceea ce ai lua la bucată de la concurență, riști să te întîlnești cu femeia de serviciu de la firma la care lucrezi, trimisă la cumpărăturile săptămînale. Dacă mergi la Kaufland și te vede vreun amic, te denunță că ești un pîrlit care vînează prețuri mici, la o calitate pe măsura prețurilor. La Carrefour poți fi acuzat că odată cu ceea ce cumperi faci și politică, fiindcă acolo poți da nas în nas cu președintele României. La Cora de la Lujerului te poți întîlni cu parlamentarii care locuiesc în Militari sau cu politicienii care vînează un spor de popularitate plimbîndu-și căruciorul pe acolo.
În mod normal ar trebui să te ferești de hipermarketuri, fiindcă, sub aparența că te ajută să faci economii, toate îți bagă mîna adînc în buzunar, chiar și atunci cînd îți oferă reduceri promoționale de preț. Ceea ce te face însă prizonierul lor e călătoria printre rafturi și printre hiperofertele discutabile care te fac să te simți cineva, ca împingător de cărucior. Există însă și beneficiari incontestabili ai tuturor hipermarketurilor – cei care își iau acolo gratuit dejunul, prînzul sau cina sub formă de gustări ilicite de hrană rece și a căror singură grijă e să nu nimerească sub ochiul camerelor de supraveghere.
