Strada cu ghinion

O dată la cîţiva ani recitesc ceva din Dürrenmatt. Nu într-o zi anume, nu într-o dispoziţie anume. Am reluat aseară “Pană de automobil”. Cînd citeam mi-am adus aminte că rămîneam des în pană pe strada Răzoare din Drumul Taberei, cînd locuiam la Orizont. Erau acolo două mici ateliere de vulcanizare. După ce treceam de Răzoare, se lăsa cîte o roată. Întorcea soţia mea maşina şi ne aşezam la rînd la unul dintre cele două ateliere. Invariabil era un cui. Ce-mi vine, o dată: îi spun soţiei mele să o luăm prin spate, că poate ne pîndeşte ghinionul pe la Răzoare. Distanţa era şi un pic mai mică pînă acasă. A schimbat soţia mea ruta şi s-a terminat cu ghinionul. Pe strada din spate, cea pe unde trece tramvaiul, nu era nici o vulcanizare.