Sunt sclavul lui Zapp

Asta e o poveste despre un abuz, unul consimțit din lene și care mă face să-i dau dreptate colegului Mihai Nicuț când spune să citești bine contractele înainte de a le semna. Acum o veșnicie și un pic aveam nevoie de o conexiune de internet mobil, iar cea mai la îndemână mi s-a părut oferta Zapp. Bun, mers la un birou Zapp, semnat contract, luat modem și eram online. În București, aș zice că serviciul era aproape mulțumitor pentru ce-mi trebuia mie, cititul ziarelor și verificarea mailului. În schimb, pe la Vamă, spre exemplu, mi-a luat o vară întreagă să mă prind în care zone trebuie să mă cazez ca să am parte de un firișor de conexiune.
Cum mă nevrozez repede, mult prea repede, am renunțat să-l mai consider internet mobil și l-am folosit doar acasă. Piața fiind în continuă creștere, cu oferte peste oferte, iar eu sătul să fiu mobil doar în casă, am făcut un abonament la RDS. Nu că aș fi eu cel mai responsabil om când vine vorba despre cheltuirea banului personal, dar mi-a venit și ideea să reziliez contractul cu Zapp, că în noile condiții el, serviciul, era ușor degeaba. Sun la “Clienți” și le spun ce grozăvie intenționez să fac. Aș, da’ de unde, nu e atât de simplu. Mi se comunică faptul că trebuie să achit 200 de dolari, taxa de reziliere. Păi, a trecut un an (atâta știam și eu, că trebuie să respect contractul timp de un an). Da, și s-a prelungit automat cu încă un an. Dacă vreți să-l reziliați, trebuie să anunțați în scris cu două săptămâni înainte de împlinirea unui nou an. Nu știu vouă cum vi se pare, dar pe mine m-a luat claustrofobia, eram captiv în Zapp online. Am tăcut și am înghițit în sec, hotărât fiind să-mi amintesc ca în noiembrie să anunț în scris că doresc divorțul.
Lunile treceau, praful lega o prietenie la cataramă cu modemul, eu plăteam cei 25 de dolari (parcă asta era suma) regulat, culmea ironiei, cu ajutorul internetului fix. Așa de repede treceau lunile că nici nu mi-am dat seama când am început să privesc cum ninge decembre. Fir-ar, am uitat de Zapp! Nu-i nimic, la anul nu mai uit. Și lunile au trecut iar molcome, cu mine plătind cuminte cu cardul un serviciu pe care nu-l foloseam deloc.
Poate că a mai trecut un an, poate au fost doi, cine a stat să mai socotească? Monotonia a fost spartă de un telefon de la Zapp, că s-a schimbat moneda, acum tarifele sunt în euro. De parcă asta ar fi contat. Ba, mi-au cerut chiar și acordul ca, pentru aceeași sumă, să primesc trafic nelimitat. Era ca și cum aș fi avut o mașină fără motor și cineva ar fi spus că îmi dă un plin de benzină gratis. Normal că am acceptat, e în firea omului să zică da la chestii moca. Hai să scurtez.
Încep sfârșitul cu o recapitulare. Timp de vreo trei ani a fost ca și cum aș fi luat de suflet Zapp, companie căreia i-am plătit lunar niște bani, deși nu le foloseam deloc serviciul, doar pentru că nu am fost pe fază să știu când se împlinesc cele două săptămâni în care era permisă abolirea sclaviei. Între timp, a venit o lună în care am uitat să plătesc, pe cuvânt, chiar am uitat. Imediat primesc telefonul de rigoare de la departamentul „Plăți”. Uitai să spun că am impresia că, odată cu trecerea la euro, a început și un nou an zappian. Le spun că plătesc ce am de plată, nu-i bai, dar aș vrea să știu și eu când se împlinește anul, să scap dracului de pacoste (am vorbit frumos, nu așa). Domnișoara zice să sun la “Relații Clienți”, că dânsa nu deține această informație. Ha! Să moară mincinosul?
Nu insist, dar uit între timp alte câteva zile să plătesc. Sunt sunat din nou: dacă nu umblu repede în buzunar, se suspendă serviciul, plătesc taxa de reziliere bla bla bla. Ok, ok. Îmi amintesc la câteva zile, seara, și dau să intru pe contul de pe zapp.ro, ca să achit așa cum am făcut-o atâta amar de vreme, cu cardul. Era suspendat, ceea ce, pe cale de consecință, însemna că nici eu nu aveam cum să plătesc. Să fie iubiți, ce să mai zic, aștept cu deosebit interes prima citație.