Nu-l mai citisem de mulți ani pe Camus. Asta dacă exclud întoarcerile mele anuale, aproape superstițioase, la primele rînduri din „Străinul”. Cu vreo lună în urmă am citit în două nopți „Reflecții asupra pedepsei cu moartea” care include "Reflecții asupra ștreangului" de Koestler și "Reflecții asupra ghilotinei" de Camus. Cartea a apărut la Humanitas, îngrijită de Vladimir Tismăneanu. Apariția ei la noi, unde sînt destui cei care ar vota pentru reintroducerea pedepsei cu moartea, are valoare de avertisment. Cu toate că mă îndoiesc că suporterii pedepsei capitale
Nu-l mai citisem de mulți ani pe Camus. Asta dacă exclud întoarcerile mele anuale, aproape superstițioase, la primele rînduri din „Străinul”. Cu vreo lună în urmă am citit în două nopți „Reflecții asupra pedepsei cu moartea” care include "Reflecții asupra ștreangului" de Koestler și "Reflecții asupra ghilotinei" de Camus. Cartea a apărut la Humanitas, îngrijită de Vladimir Tismăneanu. Apariția ei la noi, unde sînt destui cei care ar vota pentru reintroducerea pedepsei cu moartea, are valoare de avertisment. Cu toate că mă îndoiesc că suporterii pedepsei capitale îi citesc pe Koestler și pe Camus.
Dar ce e cu titlul de mai sus? Vine de la textul pe care Vladimir Tismăneanu l-a postat pe blogul său cu cîteva zile în urmă și cel pe care l-a publicat în EVZ, azi,și care pornesc amândouă de la biografia lui Camus semnată de Elizabeth Hawes. Rezultatul e o impecabilă schiță de portret și o răscolitoare invitație de a reciti sau citi Camus, care mi-a amintit că în adolescență acesta era scriitorul meu preferat.
