Pentru ca nu vreau ca blogul sa se transforme intr-un jurnal de tip Elodia, aceasta este ultima postare despre articolul meu referitor la cazul Lotului Tomescu si Florin Piersic, la atitudinea Jurnalului sau a Antenelor. Redau mai jos un editorial scris de Liviu Avram, redactorul sef adjunct al Cotidianului, precum si seful departamentului de investigatii al ziarului.
"<strong> În numele tatălui. Care dintre ei?</strong>
De ce doar Piersicii mai mult sau mai puțin juniori au dreptul să-și apere numele tatălui, iar un locuitor din Berceni nu? Să răspundă Marius Tucă și zbuciumații
Pentru ca nu vreau ca blogul sa se transforme intr-un jurnal de tip Elodia, aceasta este ultima postare despre articolul meu referitor la cazul Lotului Tomescu si Florin Piersic, la atitudinea Jurnalului sau a Antenelor. Redau mai jos un editorial scris de Liviu Avram, redactorul sef adjunct al Cotidianului, precum si seful departamentului de investigatii al ziarului.
" În numele tatălui. Care dintre ei?
De ce doar Piersicii mai mult sau mai puțin juniori au dreptul să-și apere numele tatălui, iar un locuitor din Berceni nu? Să răspundă Marius Tucă și zbuciumații din jurul său.
Din emisiunea „Sinteza zilei“ de luni seară, alocată lacrimilor lui Florin Piersic, a lipsit un element fundamental: partea cealaltă. Și nu mă refer la vreun jurnalist de la Cotidianul care să exprime poziția ziarului față de materialul privind povestea dintre Piersic și Securitate - știm deja, lipsa de eleganță profesională e parte integrantă din brandul emisiunii. Mă refer la cel de la care a pornit toată dezvăluirea.
Dan Grigoraș nu e monstru sacru, titan, pisc, vârf, legendă, înger sau monument național, ci un biet locuitor al cartierului Berceni. Un om care, vreme de 20 de ani, ori de câte ori îl vedea pe Mărgelatu scuipând semințe la televizor, își va fi spus în sinea lui: „Din cauza acestui om a făcut tata pușcărie politică“.
Nu contează dacă atunci avea sau nu dreptate. Așa îi povestise tatăl său în anii ’80, într-o discuție pe care, după aceea, n-a mai abordat-o până la moarte. După deschiderea arhivelor Securității, Dan Grigoraș a cerut să vadă dosarul tatălui său și chiar s-a acreditat cercetător CNSAS pentru a-și extinde căutarea și în dosare colaterale. Documentele pe care le-a găsit acolo i-au confirmat într-o oarecare măsură ce-i povestise tatăl său, iar documentele pe care nu le-a mai găsit i-au creat niște convingeri pe care, din motive ce îl privesc, a vrut să le aducă la cunoștința opiniei publice.
A ales, nu știu de ce, Cotidianul. Documentația pe care ne-a prezen-tat-o ne-a convins că e o poveste care merită publicată, deși - trebuie precizat - doar ridica o problemă, nu o și rezolva mai presus de orice dubiu. Alternativa era să nu publicăm nimic doar pentru că Florin Piersic este monstru sacru, titan, pisc, vârf, legendă, înger sau monument național, iar Dan Grigoraș un biet locuitor din Berceni. Am refuzat-o pentru că, în ultimă instanță, e simplu să pretinzi că ții partea celor mici, dar numai după ce te asiguri că nu-i superi pe cei mari. Calea cealaltă e mai grea.
Singurul om decent din toată emisiunea mi s-a părut Florin Piersic junior. El pare singurul capabil să înțeleagă că și Dan Grigoraș are dreptul, în aceeași măsură ca și el, să gestioneze cum crede de cuviință imaginea propriului părinte. Cât despre cel care rezumă toată această complicată și dureroasă afacere într-o singură propoziție - „Vintilescu e un bou“ -, nu rămâne decât să luăm act de ceea ce bănuiam de mult: pe Marius Tucă încep să-l părăsească și cuvintele care l-au vizitat vreodată. "
