Ce zi stranie – pentru cei care au trăit-o! Ceaușescu a primit defilarea pe un balcon improvizat în clădirea cu coloane de pe Știrbei-Vodă. Pe atunci se spunea că făcuse asta de frică să nu iasă vreo contra-manifestație. Adică preferase această stradă care putea fi mai ușor ținută sub control. Mai curînd încerca să scoată în față „ctitoria” și s-o facă să pară aproape gata, într-o potemkiniadă locală destinată și străinătății. Fiindcă el, spre deosebire de Gorbaciov, n-avea de gînd s-o cîrmească. A și spus-o la ultimul Congres. În acel 23 August,
Ce zi stranie – pentru cei care au trăit-o! Ceaușescu a primit defilarea pe un balcon improvizat în clădirea cu coloane de pe Știrbei-Vodă. Pe atunci se spunea că făcuse asta de frică să nu iasă vreo contra-manifestație. Adică preferase această stradă care putea fi mai ușor ținută sub control. Mai curînd încerca să scoată în față „ctitoria” și s-o facă să pară aproape gata, într-o potemkiniadă locală destinată și străinătății. Fiindcă el, spre deosebire de Gorbaciov, n-avea de gînd s-o cîrmească. A și spus-o la ultimul Congres. În acel 23 August, nu s-a mai simulat ca în alți ani sărbătoarea populară după defilare. N-au mai apărut tonetele cu crenvurști. Alimentarele, spre surpriza celor care se așezaseră preventiv la coadă, sperînd că „se bagă” ceva au rămas aproape la fel de goale. Și închise, parcă! Teoria era că „se dorea” evitarea apariției oricărei mulțimi care ar fi putut scăpa de sub control. Azi am serioase îndoieli că lui Ceaușescu îi era frică de așa ceva. Totul părea sub controlul lui. Iar dacă n-a slăbit șurubul nici atunci, nici la Congres, asta a fost din cauză că nu voia să dea vreo dovadă de „slăbiciune”, cum se întîmpla prin țările din jur.
