N-am fumat 14 ore, 23 de minute și 37 de secunde, adică de o viață. Acum aș vrea să zic ca numărătoarea continuă, dar aș minți, iar eu țin la aparenta sinceritate a acestui blog. <strong>Am tras câteva fumuri</strong> dintr-o țigară -pe care le recunosc și le regret, stimată domnișoară doctor care m-ați găsit un pic cam astmatic, ce standarde aveți și dvs la bărbați!-.
O iau de la capăt acum, cu aceeași hotărâre piftioasă (ăsta e un cuvânt inventat) de la prima încercare, ceea ce se cheamă că mă așteaptă noi ore în care creierul meu, chinuit de
N-am fumat 14 ore, 23 de minute și 37 de secunde, adică de o viață. Acum aș vrea să zic ca numărătoarea continuă, dar aș minți, iar eu țin la aparenta sinceritate a acestui blog. Am tras câteva fumuri dintr-o țigară -pe care le recunosc și le regret, stimată domnișoară doctor care m-ați găsit un pic cam astmatic, ce standarde aveți și dvs la bărbați!-.
O iau de la capăt acum, cu aceeași hotărâre piftioasă (ăsta e un cuvânt inventat) de la prima încercare, ceea ce se cheamă că mă așteaptă noi ore în care creierul meu, chinuit de nevoia de nicotină, va funcționa după scenariul desenului acela animat în care personajele, două la număr și cam naufragiate, se văd unul pe celălalt haburger sau jambon, după gusturile fiecăruia.
Nu râdeți, e grav, până și fanteziile sunt alterate de nevoia de fumat! Spre exemplu, dacă văd o fată frumoasă și am timp să mă gândesc la ea, în loc de o fantezie normală, care la mine se traduce prin a mi-o imagina înecându-și ochii superbi într-un roman fluviu :-) , eu o văd întinsă pe un pat acoperit cu foi de tutun, învăluită în nori -îi găsesc diafani- de fum albăstrui, trăgând cu sete din mai multe țigări deodată chiar.
Ba, ca să vedeți până unde merge aberația, trecând pe lângă un afiș cu Mihaela Rădulescu, unul oficial, aș fi putut să jur că ține în gură o țigară, chestiune pe care aproape că era să o dezbat cu șoferul din fața mea, prin portbagajul Skodei sale. Dacă mai pun la socoteală și că toată noaptea trecută m-am visat numai în ipostaze de fumător, cred că ați priceput cam cât de greu îmi este. Așa că vă rog eu frumos (din adâncul plămânilor mei care funcționează la capacitate redusă), ajutați-mă cu niște sfaturi. Menționez că am încercat acum ceva vreme cu Nicorette, dar am găsit că era ușor degeaba. Și nu mă luați nici cu te lași dintr-o dată și gata, nu merge la mine, mai bine mă puneți să citesc tot ce a publicat vreodata Ion Iliescu, mă ține voința, decât să renunț la plăcerea unui fum tras adânc în piept înainte de a-l fi eliberat pe cel anterior... gata, mă duc să mai amân un pic următorul record.
