Unde ne-au dispărut copiii? S-or fi pierdut în paranoia părinţilor

După ce am citit un material azi în The Independent, am realizat că văd foarte rar copii în spaţiul public bucurestean. Mai întîi văd sute de mămici ducîndu-şi căruciorul, apoi, pe la 4-5 ani copiii dispar pînă pe la vîrsta de 13-14 ani cînd încep să chirăie, cu vocea în schimbare, împinşi de libidoul firesc. Există un mare gol de prezenţă infantilă. Aşa cum spune studiul britanic, o cauza ar putea fi paranoia parintilor care nu-şi mai lasa pustanii sa bata mingea in fata blocului. Si asa e. N-am mai văzut o miuţă spontană de nu stiu cind. As prefera de o mie de ori sa rasune cartierul de tipete la hotii si vardistii decit de zbierete de cocalar după iubitele minore de la scara vecină. Poate de aia imi plac skaterii care mai freaca placa prin cartier sau prin parcuri, dar parca si astia sint ceva mai mari. Vad foarte rar copii de 8-12 ani. Stau frumos inkishi in faţa calculatorului probabil şi trag de zor cu mitraliera în extratereştrii. Că aşa se simt mai bine părinţii, cu progenitura alături care răsfoieşte alene nişte pagini de web cu pedofili. Exagerez, dar nu vi se pare că e ceva în neregulă?