România· 3 min citire

Vă place marțipanul?

Vox Publica
Scris de Vox Publica Publicat: 3 nov. 2009, 15:02

Mi-amintesc ziua aceea din primăvara lui '77, cînd am mîncat prima dată o banană1. Aveam 7 ani și ciorchinele stătea pe frigider, într-o fructieră albastră, de sticlă. M-am uitat de jos la ele vreo două zile și nu pofteam deloc. Părinții mă îmbiau, spunîndu-mi că e o trufanda, mi-au decojit una și au gustat demonstrativ făcînd "miam, ce bună e!", așa cum fac părinții cînd vor să-i facă pe copii să poftească. M-au convins, am mușcat și am scuipat-o din gură; era dulce-leșioasă; mi s-a părut de nemestecat. A venit apoi, peste vreo cîțiva ani, criza bananelor

Mi-amintesc ziua aceea din primăvara lui '77, cînd am mîncat prima dată o banană1. Aveam 7 ani și ciorchinele stătea pe frigider, într-o fructieră albastră, de sticlă. M-am uitat de jos la ele vreo două zile și nu pofteam deloc. Părinții mă îmbiau, spunîndu-mi că e o trufanda, mi-au decojit una și au gustat demonstrativ făcînd "miam, ce bună e!", așa cum fac părinții cînd vor să-i facă pe copii să poftească. M-au convins, am mușcat și am scuipat-o din gură; era dulce-leșioasă; mi s-a părut de nemestecat. A venit apoi, peste vreo cîțiva ani, criza bananelor și ale tuturor chestiilor de mîncat. Și mi s-a făcut o așa poftă de banane...
Acum vreo cîteva luni, o prietenă bună, Simona Tache, mi-a dat o bucățică de marțipan. Nu mai mîncasem în viața mea marțipan2, tras în țiplă. L-am pus în buzunarul de la rucsac cu gînd sa-l degust mai tîrziu. Azi mi-am făcut curățenie prin gentălău, am dat de marțipan, am ronțăit și nu mi s-a părut cine știe ce; poate doar aroma de sîmbure de migdală. Acum am 39 de ani. Sper să nu urmeze și-o criză de marțipan.
Note
1. banana este o o fructă care crește în bananier; termenul provine din limba soso, vorbită în Guineea, și habar n-am ce înseamnă.
2. marțipanul este un fel de pastă întărită în diferite forme, dulce foc; e făcut din făină de sîmburi de migdale, albuș de ou și zahăr; călătoria cestui cuvînt prin limbi, pînă a ajuns pe limba noastră, și ca gust și ca termen, e mai lungă; de plecat, a plecat se pare din aramaică (mautăban, care înseamnă "unu care șade" și vine de la verbul wataba, a ședea), apoi, pe vremea cruciadelor, a devenit numele unei monede, care-l reprezenta pe Iisus șezînd pe un tron. Mai departe, a ajuns în gura venețienilor, care au zis matapan unei zeciuieli în modena respectivă pe care trebuia s-o dea ca impozit; de-aici, s-a transformat în marzapane, care era o cutie în care intra fix o zecime de baniță. Numai că, mai apoi, oamenii au început să pună în cutia aia o dulcegărie mediteraneană, pe care o făceau italiencele, mai ales călugărițele pare-se, din, exact, ați ghicit, sîmburi de migdale, ou și zahăr și căreia i s-a spus, în sfîrșit, marțipan, de-abia cînd numele dulcegăriei a ajuns în gura nemților, care nu prea mestecă bine vocalele palatale. Imediat după vin, firește, dragă neamțule!

Distribuie articolul

Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News

Mai multe știri din România