Mircea Dinescu stie să lupte cînd e cazul. În zilele astea, cînd se discută dosarele preoților, aventura lui e aproape solitară. Are curaj să mai și spună în diverse forme, la limita pragurilor legale, cîte ceva despre ce-a văzut. Este ceea ce nu au făcut alți membri respectabili ai CNSAS care s-au multumit sa vada si sa protesteze la modul general.
Dinescu îmi este drag. Nu e un poet foarte mare, dar e un personaj-poet de prima ligă. Nu mi-au plăcut slalomurile lui în căutarea "împlinirii financiare" pe la toți mogulii, Miculi, Voiculești, Vîntu sau Patriciu. Cu ultimii
Mircea Dinescu stie să lupte cînd e cazul. În zilele astea, cînd se discută dosarele preoților, aventura lui e aproape solitară. Are curaj să mai și spună în diverse forme, la limita pragurilor legale, cîte ceva despre ce-a văzut. Este ceea ce nu au făcut alți membri respectabili ai CNSAS care s-au multumit sa vada si sa protesteze la modul general.
Dinescu îmi este drag. Nu e un poet foarte mare, dar e un personaj-poet de prima ligă. Nu mi-au plăcut slalomurile lui în căutarea "împlinirii financiare" pe la toți mogulii, Miculi, Voiculești, Vîntu sau Patriciu. Cu ultimii doi relația a fost ceva mai discretă, cu primii a ieșit ca la ușa cortului. Mi-a plăcut cînd s-a revoltat că Săraru era lins cu grijă în ziarul la care colabora. Nu-mi place evoluția televizată din ultima vreme cînd se complace într-un narcisism nepăsător împreună cu Stelian Tănase... Îmi place că iese și declară, de exemplu:
" Acum două-trei săptămâni am stabilit și ordinea de zi, pe care era și problema unor înalți prelați, dosarele lor. Între timp, am înțeles că s-a încercat deturnarea ordinii de zi, mai nou aflu că s-ar putea să nu existe cvorum,ceea ce dovedește că Sfânta noastră Biserică are relații subterane și la CNSAS" (declaratie pentru NewsIN)
Dinescu rămîne un imprevizibil și un sprijin nesperat în susținerea unor adevăruri clare, dar greu de demonstrat în România de azi.
2. Chestia cu religia
Pînă la urmă, religia rămîne obligatorie pînă în gimnaziu. și continuă "opțional" (adică tot obligatoriu la cum cunosc eu flexibilitatea școlilor romanești) pînă în clasa a 8-a. Avem o mare problemă cu aceia care predau și care înțeleg religia ca pe o formă obligatorie de misionarism. Copii ar avea nevoie, evident, de explicații, de o strategie comparatistică de predare, de o lecție de istorie, de fapt. Nu încetez să mă mir de pornirea unora în cucerirea religioasă. Tare-mi e că vom intra într-o serie poloneză de "țara arde, baba se piaptănă". tare-mi e că problemele României vor deveni dintr-o dată interzicerea avortului și credința. Că doar restul problemelor au fost rezolvate. este un caz tipic de criză de idei în zona publică. sau de timorare în zona publică. cînd devine delicat să scrii despre chestii grele, devine cu adevărat ispititor să urli că dzeu există.
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
