Cristian Unteanu despre ”aducerea de gaz lichefiat în UE, într-o operațiune uriașă, la o scară fără precedent”

Între timp, avem o dezvoltare cel puțin la fel de spectaculoasă în relația dintre SUA și UE în domeniul securității energetice. A fost dat publicității Declarația comună semnată de Joe Biden și Ursula von der Leyen privind cooperarea în domeniul securității energetice.

Este o deschidere demult așteptată și care vine într-un moment în care pentru țările europene nu există problemă mai importantă decât asigurarea acestei securități energetice care, cât se poate, să mai excludă din actuala dependență strategică față de importurile din Federația Rusă.

În termenii acestui document, americanii se angajează foarte ferm să ajute Europa să "evite șocurile energetice, inclusiv cele care ar putea rezulta ca urmare a unei invazii suplimentare a Ucrainei de către Rusia: SUA este deja cel mai mare exportator de gaz lichefiat către UE. Colaborăm cu guverne și operatorii de pe piețe pentru a aduce în Europa cantități suplimentare de gaz natural provenind din diverse surse de pe glob. Gazul lichefiat poate, pe termen scurt, să crească nivelul de securitate al aprovizionărilor în timp ce se continuă tranziția către nivelul de zero emisii. Comisia Europeană va continua pe linia îmbunătățirii transparenței și utilizării terminalelor LNG în UE".

Semnalul a fost deja înregistrat ca o schimbare majoră în construcția viitorului supraviețuirii energetice europene în momentul în care se acumulaseră la Bruxelles apeluri și întrebări urgente din partea Statelor membre privind nevoia de răspuns real și comun la perspectiva unei crize majore generate de eventualitatea unei scăderi dramatice sau chiar întreruperi a livrărilor de gaze rusești.

În acest sens, așa cum se petrece de regulă în jocurile de nivel înalt de la Bruxelles, documentul de ieri a fost precedat de o analiză "Poate Europa să supraviețuiască fără dureri fără Rusia?" publicată sub egida Think tank-ului Breugel.

Deocamdată, documentul semnat acum cu americanii nu reprezintă decât o Declarație comună, ar trebui să urmeze un Memorandum de intenție care să anunțe un contract cu angajamente precise și cu indicațiile necesare privind cantitățile prevăzute.

Dar asta înseamnă nu numai aprovizionarea dirctă în urgență pe termen scurt, înseamnă și construcția spațiilor de stocare, cele despre care se tot vorbește și care ar trebui să fie realizate prin investiție comună europeană.

Acolo, după cum s-a promis, ar trebui să fie constituie reervele strategice europene, dacă liderii politici vor considera că s-ar putea trece și la măsuri concrete, nu numai la discursuri demagogice.

Pentru perioada imediat următoare întrebarea este dacă se va merge mai departe pe proiectul anunțat cu americanii și dacă se vor oficializa decizii politice în acest sens sau dacă se va mai aștepta obținerea unui consens între Statele Membre.

Vom ști mai precis cum stau lucrurile după ce vor vedea estimările de costuri pentru aducerea de gaz lichefiat într-o operațiune uriașă, la o scară fără precedent, inclusiv prin construcția de infrastructură în mai multe țări europene.

Nu este imposibil, politicienii pot decide imediat asta și atunci e posibil să fie rezolvate și multe dintre cauzele profunde ale situației atât de neclare în ce privește Ucraina.

Sursa: Adevărul/Cristian Unteanu