De ce iubim minciuna? Cazul Allen Coliban, primarul Brașovului

Șocantă este reacția permisivă și blândă a multor români la aflarea veștii că Allen Coliban a mințit. Ca popor, avem o nepermis de mare toleranță față de minciună. Ne identificăm până în măduvă cu mincinoșii națiunii.

Știu că nu pare grav, mai ales când cineva care și-a plagiat doctoratul a ajuns prim-ministru, dar e. Brașovenii au votat un absolvent de Politehnică. Asta se știa despre Allen Coliban, candidatul USR la Primăria Brașov.

Acum, după alegeri, s-a aflat că primarul nu a obținut Diploma de Licență. În ambalaj nu e marfa de pe etichetă, despre care s-a trâmbițat în campanie. Pur și simplu, Coliban i-a privit în ochi pe brașoveni și i-a mințit: “Am făcut Facultatea de Automatică și Calculatoare.”, fără să spună că nu a făcut asta până la capăt.

E un deja-vu, o senzație că ai fost luat de fraier, iar românii trăiesc asta de 30 de ani. În mod clar, Coliban e un IT-ist capabil de performanță, cu firmă de succes, dar nu despre asta e vorba. S-a mințit, iar USR, parcă, e altceva, nu? Oameni noi în politică, adică noi ca mentalitate și transparență. Cine a avut interesul să colporteze situația studiilor lui Coliban, acum, e altă discuție interesantă.

Problema nu e că Allen nu a absolvit Politehnica, ci că a spus că a făcut-o. Allen Coliban o să facă treabă bună în Brașov, dar pleacă cu un handicap. Va fi “ăla care a mințit și cine știe ce mai ascunde…” Păcat.

Cazul Coliban explică limpede cum a fost posibil ca 30 de ani să trecem cu vederea minciunile politicienilor. Ca popor, avem o nepermis de mare toleranță față de minciună. Știți de ce?

Pentru că ne identificăm până în măduvă cu marii mincinoși ai națiunii. Așa suntem fiecare dintre noi, acasă, la serviciu, pe stradă. Minciuna ne curge prin vene. O respirăm. De asta și arătăm în halul ăsta, ca popor.

De la vechii politicieni nu mai avem speranțe. Ei sunt depozite ambulante ale minciunii și așa vor muri, încremeniți în gunoi. Dar de la cei noi avem așteptări.

Sigur, dl. Coliban a mințit prin omisiune cu privire la studiile domniei sale. Un mizilic, ar zice mulți. Dar așa au început toți. De la mic s-a ajuns la mare, apoi la monstruos. Pas cu pas.

“Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui.” (Matei 5:28).

Iisus a spus-o. Acum, înlocuiți curvia cu minciuna: Cel ce s-a gândit să spună o minciună le-a spus pe toate, mari și mici.

Iisus ne îndeamnă să ne strunim gândul, căci dacă s-a ajuns la faptă e prea târziu. Răul trebuie tăiat de la rădăcină, de mic. Altfel, nu mai pleacă, crește și ne sufocă.

Nu din ură, ci tocmai din iubire de neam și țară trebuie să luăm atitudine. Din dragoste față de adevăr, pentru copiii noștri, cărora vrem să le lăsăm o națiune mai bună, cu politicieni cinstiți și responsabili.

Paul Palencsar, jurnalist și teolog